Victor Brauner - La aniversară

Cronica volumului monografic Victor Brauner 120 de Petrișor Militaru

(Editura Aius, 2023)

 

Petrișor Militaru (născut în 1981, în Balș) este poet, eseist, crtitic literar, redactor de carte la Editura Aius din Craiova și redactor-șef la revista Mozaicul. Este lector asociat la Facultatea de Litere a Universității din Craiova și membru al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Craiova. Preocupat de literatura română suprarealistă, precum și de autorii din avangarda literară din România, a realizat studii și cercetări despre Gellu Naum, Gherasim Luca, Constantin Nisipeanu, Geo Bogza, Sașa Pană și alții. De asemenea, o preocupare constantă în scrierile și cercetările sale este orientată spre Victor Brauner, căruia i-a dedicat numeroase colocvii și simpozioane, inclusiv volumul omagial publicat în 2023, Victor Brauner 120, care completează imaginea de ansamblu asupra fenomenului avangardei din România. Asupra acestui din urmă volum mă voi apleca și eu în cele ce urmează.

Volumul omagial Victor Brauner 120 este structurat pe șapte secțiuni, având fiecare câte o denumire latinească: Ratio temporum, Pictopoesis, Ut pictura amicitia, Sidera, Translatio, Dialogus și Bibliographia, precedate de un cuvânt înainte semnat de Emil Nicolae, un alt mare iubitor de Victor Brauner, care ne introduce în povestea aceasta fascinantă cu câteva anecdote legate de cercetarea sa despre Victor Brauner.

Prima secțiune, Ratio temporum nu este altceva decât un rezumat foarte concis al vieții și activității lui Victor Brauner. De altfel era și firesc ca studiul acesta să înceapă cu schița vieții eroului principal. Și nu spun întâmplător aceste cuvinte, ci pentru că viața lui Victor Brauner chiar aduce a poveste și nu una tocmai realistă. Născut în 1903, la Piatra Neamț, în familia unui negustor de lemne pasionat de ocultism și în special de spiritism, ia contact încă din copilărie cu lumea misterelor, a paranormalului, a interferențelor dintre lumea sensibilă și cea a spiritelor pure. Faptul că deține la rândul său capacități extrasenzoriale și premonitorii este probat cu asupra de măsură de accidentul din 1938 în urma căruia își pierde ochiul stâng, în condițiile în care, cu șapte ani în urmă, în 1931, el pictase lucrarea Autoportret cu ochiul stâng enucleat. De asemenea, un fapt extraordinar este și momentul întâlnirii, în 1933, cu Gellu Naum, pe atunci în vârstă de 18 ani, care îi mărturisește, privindu-i tablourile suprarealiste, „Asta scriu eu. Așa vreau să scriu eu”, între cei doi legându-se o prietenie pe viață și poate și dincolo de aceasta, dat fiind că și Gellu Naum avea la rândul său capacități de medium. Plecarea în Franța, prietenia cu André Breton, accederea în grupul suprarealiștilor parizieni și divorțul ulterior de aceștia, sunt deja simple trepte firești în dezvoltarea unui artist care nu putea merge decât pe drumul său, unic și inimitabil.

În secțiunea secundă, Pictopoesis, sunt redate o serie de texte literare scrise de Victor Brauner, fie că vorbim despre poezii, fragmente de proză sau pagini de jurnal în care acesta vorbește despre arta sa. Un fragment care surprinde esențialul despre crezul său artistic este acesta: „Pictura mea este autobiografică. Îmi spun povestea vieții. Viața mea este exemplară pentru că este universală... De asemenea ea povestește visele primitive în forma lor și în vremea lor...”.

Sub titlul Ut pictura amicitia, Petrișor Militaru a adunat o serie de mărturii despre Victor Brauner oferite de prieteni ai acestuia, unele dintre ele fiind adeverate poeme-tribut sau chiar fragmente de roman dedicate lui. Semnatarii acestor mostre de laudatio, de bună seamă sincere și dezinteresate, sunt: René Char, Geo Bogza, Sașa Pană, Gellu Naum, Stephan Roll, Ilarie Voronca și Adrian G. Romilă. Voi reda aici, în spiritul celei mai profunde prietenii, un fragemet din poemul închinat lui de către Gellu Naum: „Mag și buchet într-o necontenită oscilație cu pașii dezordinii pe/ câmpuri liniștite// cagulele lui transparente aveau locuri libere magazine cu vulpi/ dughene intime și cafenele într-un interminabil somn/ el zâmbea vecinului-gravor și laptelui în fiecare dimineață își/ ciocănea cu degetul un dinte și aprindea în sobița de tablă focul/ ritual pentru apariția himerelor”.

Secțiunea a patra a cărții, Sideria, dă mărturie despre neobosita preocupare a lui Petrișor Militaru pentru viața și arta lui Victor Brauner. Spun aceasta deoarece, în cadrul acesteia sunt adunate o serie de cronici semnate de acesta, la alte volume, semnate de confrați, dedicate lui Victor Brauner, cum ar fi volumul Victor Brauner d’ après Duchamp sau drumul pictorului către un suprarealism „bine temperat”, semnat de Cristian-Robert Velescu (ICR, 2007), despre care Petrișor Militaru nu se sfiește să declare că este „fără îndoială, cel mai important studiu în limba română dedicat operei și gândirii artistice ale lui Victor Brauner”, sau albumul Victor Brauner și însoțitorii alcătuit de Emil Nicolae (MNLR, 2011), căruia autorul îi recunoaște meritele afirmând: „analizând nuanțat diferitele tipuri de „însoțire”, demersul lui Emil Nicolae nu face decât să cristalizeze în mintea cititorului diversele fațete ale operei suprarealiste a lui Victor Brauner, relevând complexitatea și originalitatea unui creator ce, alături de Constantin Brâncuși, se numără printre cei mai importanți artiști români din secolul XX”.

Nu lipsesc nici cuvântările critice despre arta lui Victor Brauner ale confraților săi din afara granițelor țării, a celor pentru care la început a fost un străin, dar a sfârșit prin a fi un prieten, un model sau chiar un Maestru, cu majusculă, cum este numit de către Alain Jouffroy, cel care vorbește, poate cel mai aplica despre dimensiunea insolită a artei lui Brauner, în eseul intitulat Tropismul totemic. În această secțiune, intitulată, Translatio, cele mai emoționante și poetice eseuri sunt cele semnate de André Breton, cel care i-a fost și un foarte bun prieten, nu doar un camarad de arme picturale.

Cea de-a șasea secțiune a volumului de față, intitulată Dialogul, este dedicată interviurilor, în număr de patru: primul dintre acestea fiind o discuție între însuși Victor Brauner și poetul și criticul de artă francez, Edouard Roditi, iar următoarele trei, interviuri luate de Petrișor Militaru unor fini cunoscători ai artei lui Victor Brauner: Emil Nicolae, despre care s-a mai făcut vorbire, Cristinel Popa, proprietarul Galeriei DADA din București, care a și curatoriat o expoziție foarte amplă dedicată lui Victor Brauner, în anul 2019 și Florin Colonaș, un alt mare pasionat de Victor Brauner, și un febril colecționar de afișe ale expozițiilor dedicate acestuia.

De bună seamă, piesa de rezistență a acestei secțiuni rămâne interviul lui Edouard Roditi cu Victor Brauner, din care extragem doar o replică a pictorului nostru, care spune foarte multe despre modul în care se raporta el la arta sa și la parcusrul său artistic: „... continui să am nevoie de a lucra și de a crea ca și cum nu aș fi creat încă nimic în trecut despre care să pot spune că este în întregime al meu”.

Secțiunea finală este dedicată, după cum sugerează și denumirea latinească, Bibliographia, indexării lucrărilor pe care Petrișor Militaru le-a cercetat pentru a se documenta în vederea realizării acestui studiu monografic aniversar. Departe de a fi o listă fără rost, bibliografia are un dublu scop: pe de o parte dă greutate academică studiului de față, iar pe de alta, trimite la alte lucrări-sursă pe aceia dintre cititori care vor dori să aprofundeze pe cont propriu studiul despre cel care a fost unul dintre cei mai originali artiști români ai avangardei, dacă nu cumva din toate timpurile.

În final nu voi mai spune decât că lucrarea lui Petrișor Militaru este de departe una foarte necesară, întrucât, deși în ultimii ani s-a tot vorbit despre Victor Brauner în cercurile elitei culturale, interesul publicului larg pentru arta acestuia a rămas totuși unul extrem de scăzut. Ori în acest context, orice studiu dedicat acestuia este cum nu se poate mai binevenit.