A venit vacanța cu... avionul din Franța!

Scurtă cronică la volumul „Povestiri din aeroport și de pe lângă” de Adrian Voicu 

(Editura Lebăda Neagră, 2024)

    A venit vacanța cu trenul din Franța!!! Cine a uitat celebrul refren care ne-a bucurat zilele de vară, nouă, celor din generația 90-2000 :) Mai nou, vacanța pare să vină cu avionul. Cel puțin așa ne lasă să credem Adrian Voicu, un fel de Antoine de Saint-Exupery al românilor, nu pentru că ar fi scris vreo nouă variantă a Micului Prinț ci pentru că este la rândul său și scriitor și lucrător pe lângă avioane, mai exact inginer aeronautic. Acesta ne propune un volum de povestiri scurte și pline de haz, numai bune de citit în vacanță, ideale pentru descrețirea frunții și pentru alungarea stresului.

    După cum sugerează și titlul cărții, autorul livrează o serie de povestiri a căror acțiune se întâmplă în jurul unor aeroporturi, predominant din zona Africii, actanții fiind angajații acestora. 

    Interesant este că povestirile nu se pot caracteriza doar prin umor și lejeritate, pentru că în paginile acestei cărți descoperim cu adevărat lumi noi, autorul strecurând printre acțiunile sale pline de haz și o mulțime de informații din sfera antropologiei. Descoperim, râzând, noi aspecte legate de modul de viață al africanilor, dar și al ungurilor, al francezilor, irlandezilor, rușilor și a altor neamuri de sub cer, sau, ca să rămânem în spiritul cărții, de prin cer.

    Ceea ce nu se menționează pe copertă și cred eu că ar fi totuși bine a fi menționat este faptul că autorul nu se sfiește să scrie într-o oralitate a stilului excesiv de pitorească, ceea ce-l face apropiat și de Ion Creangă, nu cel din Amintiri sau din Povești și Povestiri, ci cel din Povestea poveștilor.

Așadar, a se citi departe de ochii și urechile copiilor, dacă aceștia încă mai sunt inocenți :)

    Despre autor, fragmente de auto-C.V.:

    Adrian Voicu s-a născut în Nehoiu, singurul și cel mai frumos oraș de munte din județul Buzău. Și-a dobândit pasiunea pentru scris încă de mic; a început să scrie pe mobilierul și pereții camerei sale. Din 1996 e inginer aeronautic, după o scurtă incursiune în cercetare la Institutul de Cercetări Electronice București și desktop publishing într-o editură îngropată de mult. Din 2007 a scris 30 de cărți.  În aprilie 2014 a debutat la ICR cu piesa „Familia, această unitate de bază a societății cu plăți bancare, serviciu stresant, dragoste nebună și proteza bunicii”, piesă care a atins un public record la Clubul Dramaturgilor Români. Este membru al Clubului de Proză „Pentru formarea ideilor” și al Uniunii Scriitorilor din România. De același autor, în 2023, la Editura Lebăda Neagră a apărut și cartea „Oare ce zic melcii când zboară?”. Poate fi citit pe site-ul personal (adrianvoicu.ro), pe blogul personal, pe Goodreads, Meta, Instagram, Wikipedia, LinkedIn sau Pinterest.