Planeta Moldova vs. Coruscant: 1 – 0

 

Cronica romanului Făt-Frumos vs. Darth Vader de G. P. Ermin

(editura Crux Publishing, 2020)

 

Știm cu toții finalul basmului popular românesc cules de Petre Ispirescu, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte (analizat ulterior în cheie filozofică de Constantin Noica în cartea Sentimentul românesc al ființei pe care o recomand cu mare drag): după ce calcă în Valea Plângerii și se linge pe bot de nemurire, Făt-Frumos încalecă pe calul său fermecat și se întoarce acasă, unde îl aștepta cuminte moartea într-o ladă de lemn, cel mai probabil un copârșeu. Dar se pare că povestea adevărată nu s-a oprit aici, iar continuarea este dată în vileag de G. P. Ermin (pseudonimul literar al juristului Germin Petcu) în acest roman pe care îmi voi permite de pe acum să îl etichetez ca fiind fascinant (întrucât eticheta de roman-hibrid s-a mai folosit și nu îmi place să repet același lucru). Vă veți convinge în curând că nu spun vorbe mari, atât urmând firul acestei cronici, cât mai ales citind în întregime romanul, pe care, atenție!, însuși autorul în trece la categoria Interzis celor sub 16 ani și cu un IQ de 83,7.

  Povestea continuă avându-l în rolul principal pe calul năzdrăvan, care nefiind de stirpe omenească, nu a suferit nicio schimbare ontologică după galopul prin zona interzisă și, cum îi necheza încă inima după tărâmul fermecat și după cele trei zâne, imediat ce Făt-Frumos își va fi trăit cu toată demnitatea fatidica moarte, se întoarce în ceea ce pentru el era întruchiparea „sânului lui Avraam”, nu înainte însă de a-și însuși oleacă din ADN-ul fostului său stăpân, astfel încât, odată ajuns înapoi la cele trei grații, a luat înfățișarea bipedă și strălucitoare a acestuia, păstrând însă în viscere și virilitatea sa cabalină. Consecința acestei metamorfoze se poate lesne desluși din cuvintele (sau mai curând onomatopeele) următoare, ce-i aparțin zânei celei mici: „Vaaaaaaai, văleeeeeeeeeu, aaah, da, da, da, vălieeeeeeeu, mai vreau, aaaaaarh!”.  Iar dacă ați sesizat un „i” moldovenesc inserat în compoziția celui de-al doilea „văleu”, ați ghicit deja că tărâmul magic se afla de fapt pe Planeta Moldova, mai exact în județul Vaslui, și mai exact, undevă pe lângă orașul Bârlad. Ca un mic can-can de culise, scena dintre noul Făt-Frumos și zâna cea mică se repeta cu regularitate și cu celelalte două zâne, ca să fie toată lumea fericită, cum bine șade unui târâm fermecat.

Însă ca în orice basm, și în acesta fericirea este perturbată de apariția răului. Iar de data aceasta trimis din partea întunericului nu este Zmeul Zmeilor ci un cyborg, nimeni altul decât celebrul și temutul Darth Vader, fost maestru Jedi sub numele de Anakin Skywalker, devenit cavaler Sith prin trecerea de partea răului, și avansat rapid la rangul de mâna dreaptă a Împăratului Negru de pe Coruscant (pentru o biografie completă urmăriți filmele Star Wars, sau cum sunt cunoscute prin părțile Moldovei, Gâlșeavă pi șer). Cum ajunge el pe Planeta Moldova? Într-o misiune banală de pețit o soție frumoasă și dacă se poate și supusă pentru șeful său întunecat, pe care o și găsește de îndată în persoana Ilenei Sâmziana, care nu era altceva decât o clonă a zânei celei mici din Palatul Fermecat, pe care o și răpește, cu voia ei firește, și o duce la destinație. Este momentul acum să dezvăluim că și cele trei zâne nu erau altceva decât niște Jedi deghizați, dar chiar și așa, când aud că Vader este prin preajmă, șterg putina în dulcele stil moldovenesc, la bordul palatului ce se dovedește a nu fi fost decât o navetă spațială, nu înainte însă de a-i preda lui Făt-Frumos toate instrucțiunile necesare pentru a-l învinge pe cavalerul Sith, în cazul în care, împins de exces de zel, ar vrea să o elibereze pe frumoasa clonă, Ileana Sâmziana.

Bineînțeles că noul Făt-Frumos, altoit pe structură cabalină, deci având și alte intenții decât cele strict cavalerești, nu stă prea mult pe gânduri și se hotărăște să îl înfrunte pe Darth Vader. Numai că, dându-și seama că este posibil să nu îl poată dovedi de unul singur, se decide să își facă o echipă pe cinste (sau cum ar spune cei de astăzi, o brigadă), alături de care să meargă la victorie sigură. Astfel, în urma unei preselecții, desfășurată după cele mai aprige rigori (au fost verificate inclusiv cunoștințele de limba greacă veche și de filozofie), echipa de start arăta astfel: Făr-Frumos, Gerilă, Cocoșu’ Roșu (cel cu punguța cu doi bani), Păunașul Codrilor, Zmeul Zmeilor (convertit spectaculos de partea binelui) și Fata lui Verdeș Împărat (soția rebelă a lui Aleodor Împărat). In extremis, printr-un abil joc al seducției este cooptată și Scorpia (rămasă până la urmă cu un singur cap, spre amărăciunea Păunașului, căruia în anumite privințe, dintre cele mai intime, îi convenea de minune dotarea tricefală a iubitei sale), iar gașca este pregătită să pornească la război. Și fix când se întrebau ei cum să ajungă la Darth Vader prin tot universul, le apare chiar el în cale, nu fățiș, dar suficient cât să fie reperat, urmărit, analizat, deposedat de Ileana Sâmziana, care trece direct în posesia lui Făt-Frumos și în final atacat. Cum a decurs lupta, n-am să vă spun, căci ar însemna să stric frumusețe de suspans. Vă voi spune doar că aici se întrepătrunde mai abitir scenariul de basm cu cel de science-fiction. Și cum atât paradigma unui cât și a celuilalt este aici nu este nimic imposibil, vă puteți da seama cum au decurs ostilitățile, în lipsa oricăror imposibilități. Rezultatul final, l-am lăsat în titlul acestei cronici (ce poate va sta cândva lângă cele ale lui Costin, Neculce, Ureche sau Cantemir, că doar tot despre Moldova este vorba și aici), dar mă cuget că n-ar strica totuși să urmăriți meciul de la un capăt la celălalt, să vedeți cine a marcat și din ce fază, cine a fost eliminat înainte de fluierul final, și așa mai departe. Voi spune doar că a fost un mășel pe cinste, în înțelesul cel mai moldovenesc cu putință.

În final nu am să vă mai spun decât atât: indiferent dacă sunteți sau nu fani ai genului S.F. (eu unul nu sunt), dacă mai aveți sau nu nostalgia basmelor copilăriei (eu încă o am), sau dacă sunteți ori ba de prin părțile Moldovei (eu nu sunt, dar îmi plac), acest roman vă va merge la suflet garantat. Și nu doar la suflet, ci și la stomac. Și nu în sensul că vă va ține de foame (oricum veți uita cu totul de glasul pântecului în timpul lecturii), ci în sensul că vă veți ține cu mâinile de burtă, de râs. Serios vă spun, și aici chiar aș putea emite un avertisment:

Atenție!!!

Există riscul de a rămâne fără aer

din cauza avalanșelor de hohote de râs!!!

 

Cât despre autor, ce pot spune: căutați-i și cealaltă carte și devorați-o, că merită din plin.