Cronica romanului pentru copii, Plictisitoarea vacanță de vară a fraților Rățoi de Dan Coman
(Editura Arthur, 2021)
Poetul și prozatorul, Dan Coman,
cunoscut publicului adult atât datorită volumelor de poezie: Anul cârtiței galbene, Ghinga, Dicționarul Mara sau Insectarul
Coman, precum și a romanelor: Irezistibil,
Parohia, Căsnicie și Aceste lucruri
care nu se vor schimba niciodată, începe să se insinueze și ca un veritabil
autor de cărți pentru copii. După ce a publicat în anul 2018 la editura Cartier
din Chișinău, în colecția Cartier codobelc, cartea Moara de frig, cu ilustrații de Lică Sainiuc, și în 2019, la
editura Polirom, biografia romanțată, Enescu.
Caiete de repetiții, scrisă în stilul cărților pentru copii și adolescenți,
el revine anul acesta cu Plictisitoarea
vacanță de vară a fraților Rățoi, publicată la editura Arthur, cu
ilustrații de Andrei Damian.
Cititorii adulți ai operei lui Dan Coman, vor sesiza
rapid că această nouă carte nu este altceva decât o rescriere pentru copii a
romanului Parohia, care la rândul său
poate fi socotit drept un roman pentru adolescenți, fiind un veritabil bildungs-roman
cvasi-autobiografic, ce urmărește transformarea copilului Dan Coman, fiul
preotului din sat și al învățătoarei, nepăsător și visător, care nu face nimic
altceva decât să colinde colinele satului împreună cu fratele său, în
adolescentul Dan Coman, pregătit să se implice în viața comunității din Gersa,
comuna sa natală.
Tot în localitatea Gersa din județul Bistrița-Năsăud (acolo
unde se petrece și acțiunea 100% imaginară din Moara de frig) se desfășoară și acțiunea acestei cărți pentru
copii, iar personajele principale sunt cei doi frați Rățoi, Dan și Ucu, băieții
preotului și ai Micăi, preoteasa și învățătoarea satului, care, fiind de
nedespărțit, se transformă rapid într-un personaj colectiv, cu numele unic, Ucudan,
inclusiv părinții spunându-le astfel, chiar și atunci când nu se adresează
decât unuia dintre ei.
Deși în titlul cărții se spune că ar fi vorba despre o
vacanță plictisitoare, vom vedea că lucrurile nu au stat tocmai așa. E drept că
uneori acțiunea se desfășoară în slow
motion, cei doi eroi nefăcând altceva decât să stea și să mănânce pităceață, un desert inventat de ei,
numit astfel pentru nu era altceva decât pită unsă cu dulceață (care va
cunoaște, în timp, diverse variațiuni), așteptând să vină verii lor de la Miercurea-Ciuc,
momente în care Ucudan redevine Ucu și
Dan, fiecare desfășurând pentru sine însuși activitatea mentală preferată: Ucu,
pe aceea de a căuta mirosuri plictiselii: „Plictiseala
miroase puternic a ceapă. A săpun de casă, făcut din leșie și întins pe ziare,
la uscat. A găinaț. A biscuit cu măr. A praf și a pâine neagră”; iar Dan,
pe aceea de a exersa limba păsărească, pe care a învățat-o de la un copil de
țigani, și pe care uneori se străduiește să i-o predea și fratelui său mai mic,
insă fără prea mare succes: „Îți explic
pentru ultima dată, i-am spus. Fii atent aici: după fiecare silabă, atunci când
se termină cu vocală, pui P, apoi vocala. E cum nu se poate mai simplu, trebuie
doar să exersezi: ce-PE// fa-PA// ci-PI?”.
Dar momentele acestea de plictiseală, care veneau și din
faptul că erau singurii copii din Gersa I, zonă unde nu exista decât biserica
și casa parohială, se risipeau rapid când cei doi mergeau în cimitir unde jucau
fotbal, folosind crucile pe post de porți, sau când se ivea ocazia să meargă
din Gersa I tocmai în Gersa III, la bunici, caz în care se opreau negreșit în
Gersa II pentru a juca Lapte-gros cu
ceilalți copii din sat, prilej cu care Dan se bucura și de compania de scurtă
durată a fetei pe care o plăcea în secret, Voichița lui Cârceie (care se va
dovedi a fi o „zgâtie de fată”, asemănătoare Smărăndiței Popii din Amintiri din copilărie de Ion Creangă). Gersa
I, II și III nu erau altceva decât trei dealuri, ceea ce făcea ca drumul între
ele să fie destul de greu. Dar totodată asigurau o distracție în plus la
întoarcere, când Ucudan își dădea(u) drumul la vale din Gersa III până în Gersa
II, timp în care țipau în continuu, de sus până jos.
Însă cel mai puțin plictisitor moment din această vacanță
a fost pentru Dan, și doar pentru el, acela în care, mergând cu tatăl său să
slujească „stâlpii” la căpătâiul unui mort din Gersa III, după slujbă au mers
cu alți bărbați din acea zonă, în cel mai înalt punct al comunei, unde sperau
să prindă, la un mic televizor portabil, cu antenă, postul de televiziune
bulgăresc, unde se transmitea finala Campionatului Mondial de Fotbal din 1986,
căci tocmai din acel an datează aceste amintiri din copilărie ale lui scriitorului
Dan Coman.
Privită din perspectivă istorică, cartea aceasta este un
bun prilej pentru copiii de astăzi, să facă cunoștință cu ceea ce a însemnat
regimul comunist din România, fie doar și numai legat de acest aspect al lipsurilor și privațiunilor
de anumite lucruri care astăzi par de-a dreptul banale, cum ar fi curentul
electric la discreție și televiziunea.
Pentru copiii de ieri, care și-au trăit copilăria în
ultimii ani ai comunismului și în primii ani de tranziție spre democrație, când
lucrurile nu stăteau mult mai diferit față de perioada anterioară, este doar un
motiv de nostalgie, o ocazie de a retrăi acea copilărie în care nu lucrurile
contau, ci prietenia, viața în natură, mâncarea puțină dar sănătoasă și timpul
petrecut cu familie. De altfel, din acest punct de vedere, cartea lui Dan Coman
poate funcționa și ca o tentativă de resuscitare a jocurilor copilăriei și a
modului de a trăi copilăria din acea „epocă de aur”, care din această
perspectivă chiar a fost o epocă de aur.
Chiar le-aș propune copiilor de astăzi să meargă în
vacanță la țară, la bunici, și să se bucure de un fotbal cu ceilalți copii, de
preferat pe maidan (nu recomand varianta „în cimitir”), de o expediție în
natură, unde pot descoperi o mulțime de lucruri noi, de mâncarea naturală din
grădină și bineînțeles, să facă o cură de televizor, calculator și internet. Le
garantez că va fi o vacanță pe cinste, deloc plictisitoare și că la întoarcerea
în oraș, vor plânge de dorul ei ca după un paradis pierdut.
Felicitări, Dan Coman, pentru această carte minunată,
atât de necesară astăzi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu