A fi sau a nu fi om, printre stele

 

Cronica romanului Un nou pământ de Roxana Ruscior

(Editura UP, 2021)

Roxana Ruscior (născută în 1982, la București) a lucrat 15 ani ca jurnalist, în prezent fiind content writer la o agenție de SEO. Scrie proză din adolescență, activând de-a lungul timpului în mai multe cenacluri literare. A debutat în anul 2013, cu romanul Armata Domnului, apărut la editura Tracus Arte din București. A mai publicat un volum de proză scurtă, Totul e ascuns la vedere, disponibil doar în format e-book. Iar cea mai recentă carte a sa este un roman S. F., intitulat, Un nou pământ, apărut anul acesta la editura UP din București.

De fapt, romanul, Un nou pământ, este unul S.F. mai degrabă doar la nivelul scheletului, căci pe acest schelet se dezvoltă armonios fibre musculare specifice altor genuri literare, cum ar fi romanul mistic, religios, romanul psihologic sau thrillerul. O primă dovadă în acest sens este inclusiv alegerea motto-ului, care este un verset din cartea Apocalipsei atribuită Sfântului Ioan Evanghelistul, cuprinsă în Biblie: „Și am văzut un cer nou și un pământ nou, fiindcă cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră și marea nu mai era”.

De altfel, de la acest verset pornește cumva și intriga romanului, care ar putea fi rezumată astfel: Un asteroid uriaș amenință să lovească Terra, condamnând-o la distrugere totală. Deși pământenii ajunseseră la dezvoltarea tehnologică ce le-ar fi permis distrugerea asteroidului înainte ca acesta să pătrundă în atmosfera pământului, dovadă că deja trimiseseră o navetă spațială pe planeta Thor, iar astronautul Ingo Meinrad explora de zor noua planetă ce părea să prezinte forme de viață, din cauza unui sabotaj executat de un fanatic religios, asteroidul este doar rupt în două, o parte este împins în haosul din spațiu, dar cealaltă lovește pământul, aruncându-l într-un nou ev mediu întunecat. Omenirea o ia practic de la zero, dar peste o mie de ani, cealaltă bucată de asteroid se întoarce și de data aceasta nimeni nu mai poate evita dezastrul. Tot ce mai pot face oamenii este să se refugieze pe o altă planetă, folosindu-se de tehnologia veche de un mileniu, descoperită recent într-un buncăr subteran. Desigur, aleg să meargă tot pe Thor, deși nimeni nu știa la ce rezultate ajunsese expediția din urmă cu o mie de ani. Comanda este preluată de Baltazar Dion, ales Lider al Lumii Unite, un tip care se simte cumva un nou Moise, unul căruia Dumnezeu i-a incredințat misiunea salvării speciei umane. El este secondat tot timpul de o suită de consilieri de încredere, formată din specialiști în diverse domenii, dintre care se remarcă de-a lungul călătoriei spațiale, Abhay Kali, responsabil cu securitatea, Daichi, medicul și Eydis, psihologul. Deși inițial, Baltazar Dion pare un lider bun și un creștin fervent,  preocupat de soarta fiecăruia dintre cei pe care își dorește să îi salveze, ducându-i în siguranță pe Thor, în timp se dovedește că sentimentul său religios nu este atât de pur precum a lăsat să se vadă, el devenind un fanatic religios, dispus să facă absolut orice, inclusiv să calce pe cadavre pentru a-și consolida poziția de lider, de erou, de salvator, de mântuitor. Un prim punct important de cotitură în economia romanului este acela în care se descoperă că planeta Thor este deja populată de o specie bizară de humanoizi, rezultați din modificarea genetică a ultimilor oameni veniți odată cu misiunea din urmă cu o mie de ani, oameni ce au fost decimați atunci de apariția unui virus misterios.

Desigur, răsturnările de situație și schimbările de traiectorie ale firului narativ se succed uneori cu o viteză demnă de un S.F., aceasta fiind un fel de marcă înregistrată a Roxanei Ruscior, care a testat metoda aceasta a cultivării suspansului la intervale scurte, încă din romanul său de debut, Armata Domnului. De altfel, inclusiv finalul romanului rămâne deschis, dar nu în maniera aceea în care anunță un al doilea volum, ci într-o cu totul altă manieră, despre care voi vorbi puțin mai târziu.

Spuneam mai sus că avem de a face cu un S.F. doar la nivel de schelet al romanului, altele fiind de fapt aspectele definitorii. Mai exact, autoarea alege să exploateze mai abitir dimensiunea psihologică și filosofică a romanului, investind în crearea unor personaje foarte bine construite, foarte puternic creionate din punct de vedere psihologic. Astfel, ea ne invită să urmărim în primul rând cum poate evolua (sau involua) psihologia omului religios, credincios, cum poate ajunge o credință manifestată fără a fi fost mai înainte înțeleasă și aprofundată, să întunece judecata sănătoasă a omului.

De asemenea, ea mai pune în lumina reflectoarelor și o altă temă, o altă dilemă ce a ridicat multe semne de întrebare de-a lungul mileniilor: cum se transformă omul sau mai bine spus mintea omului în fața unor emoții puternice, cum ar fi, pierderea unor oameni dragi, frica de necunoscut, disperarea, setea de putere, ura extremă, neputința de a-i dezamăgi pe ceilalți, și bineînțeles apropierea fulgerătoare a propriului sfârșit. Practic, Roxana Ruscior ne predă un curs practic despre gestionarea sau neputința de a gestiona emoțiile puternice.

Tocmai de aceea a și optat pentru un final deschis, nu pentru a alimenta suspansul cititorilor în vederea așteptării unui nou roman, a unei continuări, ci pentru a pune mai mult accentul pe faptul că acest roman este în fond o lecție despre oameni și pentru oameni, o invitație la îndelungă reflecție, la o mai adâncă aprofundare a sinelui. Și nu în ultimul rând o lecție despre ce înseamnă natura umană și despre limitele acesteia, indiferent că vorbim despre cele de natură fizică, psihică sau morală, autoarea strecurând în romanul său și câteva dileme de natură bioetică.

Roxana Ruscior ne propune așadar, nu atât un roman S. F., cât mai curând un roman complex, bine scris, bine documentat, din care avem cu siguranță multe de învățat despre ce înseamnă să fii om și despre cât de important este să rămâi om, inclusiv într-o epocă în care lumea pare tot mai divizată între oameni-roboți (sau care și-ar dori să devină roboți) și oameni-zei (sau care și-ar dori să devină zei).