Un ghem de emoție 1,68

 

Cronica volumului de debut, Fragil și aproape absurd, de  Teodora Vasilescu

(Editura Tracus Arte, 2021)

 

Teodora Vasilescu (născută în 1996, la Curtea de Argeș) este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, fiind în prezent masterandă la lingvistică aplicată și comunicare interculturală. Poeziile sale au fost premiate la mai multe festivaluri literare din țară, cum ar fi, TRADEM sau Incubatorul de condeie, și publicate în reviste și antologii. Volumul, Fragil și aproape absurd, apărut la editura Tracus Arte în 2021 reprezintă debutul său în poezie. Asupra acestuia mă voi apleca și eu în cele ce urmează.

Volumul său se deschide cu o poezie ce poate fi considerată pe drept cuvânt o artă poetică, întrucât prin intermediul acesteia intrăm efectiv în universul liric al Teodorei Vasilescu pentru care poezia este, cel puțin la acest moment, al debutului, locul în care se regăsește pe sine însăși, în care se privește în oglinda sufletului, și în care stă la taifas cu așteptările, împlinirile și durerile sale. Poezia ei este despre ea, dar nu în sens egoist, narcisist, ci doar în sens reflexiv: „nu știu cât e poezie/ și cât e/ așteptare.// sunt un ghem de emoție 1, 68 mă întind de la ușă până la masa din colț/ nimic între mine și/ distanța pe care sunt în stare să o parcurg fără să mișc un deget/ mă gândesc de multe ori la posibilitatea unei/ șanse/ de a o lua de la capăt/ de a începe să exist/ într-o cameră doar a mea/ cu lumină bună/ perdele scumpe/ și bibelouri moștenite de la mama/ de a fi în sfârșit/ cineva cu care să joci monopoly și să știi că nu ai nicio șansă/ să câștigi”.  

Poezia sa este în linii mari una pesimistă, tonul predominant fiind cel elegiac, cel mult melancolic. Temele sale recurente sunt claustrarea și singurătatea, pe care o trăiește inclusiv sub forma mult mai absurdă a singurătății în doi: „ne-am trezit dis-de-dimineață am văzut cum arată lumea la șase jumătate între patru pereți care știu suficient cât să nu mai zică nimic. disciplina asta pe care o învățăm din nou și din nou și din nou”; „dincolo de blândețea cu care poți să te iubești - / suficient cât să stai departe de// orice te poate face să plângi// și e OK o vreme nu plângi deloc// până când”; „ne ținem de mână pe stradă/ și trecem drept doi oameni singuri”.

De altfel, titlul cărții este unul cât se poate de sugestiv, reflectânu-se întru totul în conținut, totul în lumea poetică a Teodorei Vasilescu fiind fragil, diafan, transparent, dar al naibii de absurd. În poezia ei, aceasta vorbește despre realități subtile, aproape lipsite de substanță, imateriale chiar, dar care în mod paradoxal, dor sau provoacă suferință, o suferință de care noțiunea de absurd se lipește ca marca de scrisoare: „dragostea mea nu o să te ducă niciodată înapoi// și nici// înainte”; „mâine urmează ziua după care nu mai urmează nimic și o poți lua de la capăt”; „de la sine înțeles așa cum știi că unu plus unu fac doi/ plus trei cinci// așa cum știi că o să te trezești într-o noapte și acolo/ unde trebuia să fiu eu// nu a mai rămas decât// o liniște confortabilă ca un ticăit înaintea unei explozii// de care nu ai habar”; „iubirea e așa – ca atunci când alergi mult de tot și în loc să te/ odihnești te așezi la coadă la covrigi fără să cumperi ceva”; „nu există intimitate între noi e doar un nor mare de cenușă un alergat continuu pe banda rulantă nu ajungi nicăieri”.

Un alt aspect definitoriu pentru poezia Teodorei Vasilescu din acest volum de debut este lipsa totală de patetism, de gaz liric lacrimogen, în pofida faptului că în fiecare poem se regăsește fie un motiv de tristețe sau de neîmplinire, fie o deziluzie, o durere sau o lacrimă bine ținută în frâu, fie cel puțin o emoție foarte puternică. Și aceasta pentru că lait motivul său existențial-poetic este asumarea, nicio formă de determinism neregăsindu-se în versurile sale, ceea ce denotă o maturitate precoce atât la nivelul poeziei cât mai ales la cel personal.

Fragil și aproape absurd se prezintă astfel ca un volum puternic, matur, ce conține atât in nuce cât și în stadiu larvar poezie de cea mai bună calitate, Teodora Vasilescu demonstrând încă de la ceasul debutului că este o poetă ce deține toate calitățile necesare unei cariere strălucitoare. Aștept cu mare interes și viitoarele sale volume de poezie pentru a vedea în ce direcție vor merge germenii poetici pe care i-a lăsat, firește, în mod deliberat, neexploatați în acest prim volum.