Cronica romanului Diavolul
vânează inima ta de Daniel Bănulescu
(Editura Paralela 45, 2021)
Daniel Bănulescu (născut în 1960, în București) este
poet, prozator și dramaturg. A debutat cu volumul de versuri Am să te iubesc pân la sfârșitul patului
(Cartea Românească, 1993). Au urmat volumele: Balada
lui Daniel Bănulescu (Cartea Românească, 1997),
Republica Federală Daniel Bănulescu (Vinea, 2000), Daniel, Al Rugăciunii (Editura Muzeului Literaturii
Române, 2002), Ce bine e să fii Daniel Bănulescu (Cartea
Românească, 2010), În
Șerpărie, cele mai bune 35 de poeme scrise de Daniel Bănulescu (Tracus
Arte, 2013). Ca romancier a semnat „Clanul” de romane Cea mai frumoasă poveste a lumii, alcătuit până în acest moment din
romanele: Te pup în fund, Conducător
Iubit! (Nemira, 1994), Diavolul
vânează inima ta (Charmides, 2014), N-ai
vrea să te trimit în Paradis? (Paralela 45, 2019) și Cel mai bun roman al tuturor timpurilor (Cartea Românească, 2008);
iar ca dramaturg, piesele de teatru: Cine
a câștigat Războiul Mondial al Religiilor (2005) și Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu? (Charmides, 2013). Este laureat
al numeroase premii, printre care: Premiul European pentru Poezie, Premiul
Academiei Române pentru roman, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru
poezie și pentru dramaturgie.
În
cele ce urmează mă voi apleca asupra celui de-a doilea romanu al „clanului”, Diavolul vânează inima ta, apărut în
„ediție definitivă” la editura Paralela 45, în colecția Biblioteca românească, în 2021.
Romanul,
construit sub forma unui triptic, în sensul că este alcătuit din trei unități/
capitole majore, precedate de un capitol - prolog, poate fi rezumat în următoarele
două fraze, ce ar putea servi și drept titlu și subtitlu al unui articole primă
pagină de almanah de fenomene paranormale: În 1988, Diavolul, „îmbrăcat” în
trupul inginerului de foraj Mugurel Has Florescu, a venit în București, din
Yemenul Democratic, pentru a găsi cele trei Chei pentru Închisoarea Adâncului.
Pentru a obține cele trei Chei, Has Satan, pe numele lui adevărat, trebuie să
„colecționeze” trei lobi de ureche, de la cei mai ticăloși trei oameni din
România, operațiune în care este ajutat și de taximetristul Țaca Genel, pe care
îl plătește mai mult decât regește și pe care, la sfârșitul ostilităților îl
„decorează” și cu titlul de Șeitan Oglu
a.k.a. Fiul Satanei.
Pentru
prima Cheie, cei doi tovarăși la rele, Has Satan și Țaca Genel, trebuie să facă
o călătorie în timp, în perioada interbelică, pentru a-l găsi în Bucureștiul
acelor vremuri paradoxale, pe Ulpiu Sargențiu Galopenția, fost student la
litere și la drept, fost muzician, fost muritor de foame, fost ceramist, fost
„arheolog” specializat în reproducerea artefactelor de lut, fost polițist de
investigații, funcție ce o desfășoară în paralel cu aceea de omolog al lui Jack
Spintecătorul pe plaiurile mioritice. Cea din urmă indeletnicire, practicată cu
sânge, nu rece, ci de-a dreptul de gheață, acesta măcelărind, conform ziarelor
vremii, 500 de femei, îi asigură lui Ulpiu statutul de ticălos (sau de Primul
Rege Fermecat al orașului București, conform lui Has Satan), iar lobului
urechii sale, pe acela de Primă Cheie pentru Închisoarea Adâncului.
Deținătorului
celui de-al doilea lob fermecat, cu funcție de Cheie pentru misterioasa
Închisoare a Adâncului este nimeni altul decât Nicolae Ceaușescu, supranumit
(sau mai degrabă autointitulat), Regele Lumii a Treia și Regele Băncii Mondiale
a României, căci „Geniul Carpaților” este surprins aici în calitatea sa de „mare
strateg financiar”, de creditor al țărilor „în curs de dezvoltare”, cărora le
oferă sume imense de bani, în dolari, cu dobânzi infime, dar cu clauze mai mult
decât avantajoase, în vreme ce poporul său moare efectiv de foame. În acest
capitol, dedicat dictatorului și apucăturilor sale bizare alimentate de cultul
personalității, hrănit de orgoliul său fără de limite, sunt ilustrate și alte
personalități „marcante” ale epocii, printre care și poetul omagist Emilian
Răulescu, în spatele acestui nume, ascunzându-se cel mai probabil, după
descrierea fizicului și după strecurarea detaliului că acesta conduce un mare
cenaclu, la care se adună mii de oameni, nimeni altul decât poetul Adrian
Păunescu, la rândul său înfierat ca un criminal, făcându-se aluzie la episodul
cu „furtuna de la Ploiești”. Este de asemenea prezent și un alt personaj ceva
mai greu de identificat, dar care poate fi asociat și cu tipul sfetnicului bun
și sincer, care încearcă să îi deschidă ochii dictatorului, explicându-i fără
menajamente că nu este Marele Binefăcător al poporului român, așa cum se
consideră el însuși, ci dimpotrivă, principalul său ucigaș.
În fine,
cea de-a treia Cheie/ cel de-al treilea lob, atârnă de urechia lui Fisente
Vasile, un hoț profesionist, care în urma torturilor ce i se administrează în
beciurile Securității, unde ajunge nu din cauza hoției ci ca presupus autor al
unui atentat îndreptat împotriva lui Ceaușescu, îmbracă și haina de turnător,
denunțându-și toți foștii colegi de breaslă, cantonați în jurul unui așa-zis
haiduc modern, ce-și zicea Iarba Fiarelor.
Este cât
se poate de clar că acest roman al lui Daniel Bănulescu este o satiră deosebit
de acisă la adresa lui Nicolae Ceaușescu în principal și a comunismului în
general, o satiră construită cât se poate de ingenios, mizând atât pe tema, în
egală măsură ezoterică dar și religioasă a Diavolului, pe care o înveșmântează
și în haina suprarealismului sau a realismului magic (ca o contrabalansare la
realismul socialist) dar și pe abordarea unui limbaj mai mult decât
necolocvial, de-a dreptul trivial, prin care de altfel satirizează inclusiv
nivelul crescut al inculturii din perioada respectivă precum și inflația de spirite
„filozofice”, „antreprenoriale” și bineînțeles, slugarnice. Voi reda, spre
exemplificare un schimb de replici dintre Has Satan și Țaca Genel:
„- Ți-e milă?
Dansează deasupra capetelor membrilor convoiului un glas care pare că trece
prin ziduri.
– De ce să-mi fie, Șeful Scump? Ce e omul?
Doar un microb. Dă de două, trei ori din coadă și pe urmă moare.
-
Dar frică ți-e?
-
Mie? Și mai puțin. Dar moartea ce-i? Joacă viermii șah puțin pe fața ta și după
aia pleacă acasă.
-
Unde e casa viermilor?
- Pe
fața lui următorul tip care înțepenește”.
Bineînțeles,
având în vedere că romanul a fost scris într-o primă formă între anii
2011-2014, deci mult după căderea comunismului, unii vor spune că „după război
mulți viteji se-arată”, că important ar fi fost ca acest să fie scris în plin
regim comunist pentru a trece drept un act de temeraritate. Eu spun însă că
romanul își are încă rolul său și în 2021, nu numai în 2014, în primul rând
pentru că încă sunt oameni care nu au înțeles pe deplin ce s-a întâmplat cu adevărat
în România comunistă, care refuză să creadă că au existat închisorile comuniste
și înfometarea programată a populației, lucruri care nu trebuiesc uitate, spre
a nu se ajunge din nou la ele; și nu în ultimul rând pentru că unele aspecte
satirizate în paginile acestuia sunt încă prezente, din păcate, în viața de zi
cu zi a românilor de astăzi.
Așadar, Diavolul vânează inima ta este un roman
mai mult decât actual, este un roman încă necesar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu