Cronica romanului Dispariția
de Cosmin Perța
(Editura Polirom, 2021)
Cosmin Perța (născut în 1982, în Maramureș) este poet,
prozator și eseist. A absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și și-a
definitivat studiile în literatură la Universitatea din București, cu un
masterat și un doctorat. În prezent este lector la Universitatea Hyperion din București. A publicat mai
multe volume de poezie, proză și eseu. Debutează în anul 2002 cu volumul de
poezie, Zorovavel (Grinta,
Cluj-Napoca). Dintre celelalte volume de poezie amintesc: Santinela de lut (Vinea, 2005), Bătrânul
– o divină comedie (Charmides, 2009), Fără
titlu (Paralela 45, 2011) și Cântec
de leagăn pentru generația mea (Paralela 45, 2018). Ca prozator a debutat cu
romanul, Întâmplări la marginea lumii
(Cartea Românească, 2007) și s-a impus cu trilogia formată din romanele: Teofil și Câinele de lemn (Herg Benet,
2012), În urmă nu mai e nimic (Polirom,
2015) și Arșița (Paralela 45, 2019).
În 2021 a publicat și un mini-roman pentru copii, Anisia și uneltele fermecate (Polirom). Cel mai recent material
editorial în reprezintă un nou roman, Dispariția,
apărut tot în 2021, la editura Polirom. Asupra acestuia din urmă mă voi apleca
în cele ce urmează.
Intriga noului roman al lui Cosmin Perța o reprezintă o
întâmplare cel puțin stranie, inspirată de un eveniment real: dispariția, peste
noapte, a unui întreg sat din Ardeal, Peștera, după urmele lăsate, reieșind
doar că oamenii și-au părăsit casele și gospodăriile lăsând totul vraiște,
neluând cu ei decât cel mult câteva haine și obiecte de uz personal. Unde au
plecat cu toții și mai ales de ce, nimeni nu a știut sigur vreodată. La câțiva
ani de la acest eveniment sunt trimiși în zonă să dezlege misterul dispariției
în masă a sătenilor, doi jurnaliști de la un ziar din Cluj-Napoca: Bianca și
Lori.
Ancheta se dovedește anevoioasă, întrucât nimeni nu pare
să știe nimic precis: primarul comunei din care făcea parte și satul rămas
pustiu, măcinat de frica de a nu-și pierde funcția, nu poate face altceva decât
să ridice din umeri și să încerce, prin șpagă, să le închidă gura
jurnaliștilor, pentru a-și vedea în continuare de treabă; preotul, atins de un
fior mistic, este de părere că acolo a avut loc o minune, și că oamenii au fost
răpiți la cer, datorită vieții curate, desăvârșite a preotului de dinaintea sa;
în contrapartidă, baba satului, al cărui suflet mustește de ură, este convinsă
că asupra locuitorilor Peșterii s-a abătut un blestem din cauza răutății ce
i-ar fi devorat pe toți, teorie ce pare a fi susținută și de un cioban ce-și
păștea turmele în zonă, care afirma cu nonșalanță și cutremur în glas că toți
cei care au trecut prin satul cu pricina după pustiirea sa, fie de curiozitate,
fie ca să fure ce se mai putea fura, au înnebunit sau au murit în condiții
misterioase la scurt timp după incursiunea de jaf. Misterul este adâncit și de
faptul că Bianca, deja obsedată de această dispariție colectivă, dar strict
pentru faptul că i se pare nedrept ca nimeni să nu fi încercat să afle până
atunci ceea ce s-a întâmplat, visează noapte de noapte noi și noi scenarii: fie
că sătenilor li s-au promis contracte foarte bune pentru munca în străinătate și
au plecat toți într-o noapte spre Spania, fie că aceștia au fost nevoiți să
fugă din sat din cauza defectării fabricii de detergenți din apropiere, care ar
fi emis în atmosferă reziduri toxice.
Cu riscul de a spulbera misterul, voi spune că ancheta
celor doi jurnaliști a rămas fără niciun rezultat, misterul nefiind nicidecum
dezlegat. Dar de ce am dezvăluit deja acest lucru? Tocmai pentru a atrage
atenția că nu în dezlegarea misterului stă cheia romanului. Dimpotrivă, se pare
că autorul asta își și propune, în descendență blagiană, să nu strivească corala
de mister a lumii, ba mai mult să o sporească, lăsând de înțeles că o lume fără
mister este o lume pustie, că fantasticul face parte din viața noastră și că
lumea, așa cum o vedem noi la prima vedere, nu este decât un înveliș fad pentru
tainele ce dau cu adevărat un sens vieții. Teorie pe care de altfel o și
probează, dacă se poate spune așa, prin intermediul Biancăi, care lăsându-se „răpită”
de taina locului, se reconectează la traumele copilăriei și adolescenței sale,
la anii în care a fost abandonată de părinți, plecați la muncă în străinătate,
și lăsată doar în grija bunicii, traume pe care înțelege că nu și le poate
vindeca decât abandonându-se pe sine acestui mister, drept pentru care alege să-și
abandoneze meseria de jurnalist și să rămână în Peștera, în casa pe care o
visase noapte de noapte. Iar pentru a nu strivi la rându-mi corola de mister,
vă voi spune doar că finalul romanului este unul demn de marii prozatori de
literatură fantastică ai lumii.
Așadar, un roman despre lumea aceasta și alte lumi, ca să
parafrazez un titlu de C. S. Lewis, în egală măsură fantastic dar și puternic psihologic,
frugal dar și generator de întrebări și de reflecții, în descendența firească a
trilogiei mai sus menționate, care abundă la rându-i de elemente fantasy, care îl certifică încă o dată
pe Cosmin Perța drept unul dintre cei mai buni autori de literatură fantastică
contemporană din România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu