Cronica volumului de eseuri Woke. Un ghid spre justiția socială de Titania McGrath
(Editura Lebăda Neagră, 2021)
Scriitorul și profesorul iranian, Reza Aslan, își începe
volumul de eseuri, Dumnezeu. O istorie
umană, plecând de la premisa aparent revoltătoare pentru creștinism, anume că
Dumnezeu este „făcut” după chipul și asămănarea omului, având însă în vedere
faptul că, în lipsa unei revelații divine, omul își crează în mintea sa o imagine
proprie despre divinitate, și apoi ajunge să slujească acestei percepții
plăsmuite în mintea sa. Volumul despre care voi vorbi în continuare nu are mare
legătură cu divinitatea, dar am făcut această scurtă introducere pentru a ajunge
la citatul-motto pe care Titania McGrath îl alege ca punct de plecare al
volumului său de eseuri, Woke. Un ghid
spre justiția socială: „Dumnezeu e o lesbiană evreică de culoare”, citat
atribuit regizorului britanic, Derek Jarman, activist pentru drepturile
homosexualilor.
Dar mai întâi, cine este Titania McGrath?! Sau mai bine
spus „ce” este Titania McGrath? Pentru că nu avem de a face cu o persoană reală
în adevăratul sens al cuvântului, și nici măcar cu un pseudonim. Ci cu un
personaj fictiv, creat în aprilie 2018 pe Twitter de către actorul de comedie
Andrew Doyle, care este de asemenea și redactor la revista on-line de cultură
și politică Spiked.
Deși acesta își descrie creația, pe Titania McGrath, ca
fiind „o militantă vegană care crede că
este un poet mai bun decât William Shakespeare”, ceea ce nu ar fi fost mare
lucru, dacă ar fi fost doar atât, „însăși” Titania spune despre sine: „Sunt o poetă intersecționalistă radicală,
dedicată pe de-a-ntregul feminismului, dreptății sociale și protestelor pașnice”.
Ceea ce din nou ar fi putut să nu fie mare lucru, dacă din descrierea acesteiea
(haideți să intrăm cel puțin pentru început în joc și să considerăm că avem de
a face cu o prezență feminină) ar fi lipsit un singur cuvânt, și anume, „radicală”. Și aceasta deoarece
radicalismul Titaniei se transformă ușor, ușor în extremism. Pentru că fi
militant(ă) pentru drepturile femeilor, ale minorităților sexuale sau ale
oricărei alte categorii de oameni defavorizați de diverse forme de rasism sau
segregare este una, și încă una bună, dar cu totul alta este să ajungi să urăști
orice om, orice persoană care nu face parte din aceste categorii ale „intersecționalismului”,
sau care nu este BAME (Blake, Asian, and Minority Ethnic). Ori discursul
Titaniei McGrath fix în zona aceasta merge.
În cele ce urmează vă voi da câteva exemple de radicalism
care alunecă în extremism, desprinse din gândirea acesteia. Iar cel mai
puternic mi se pare cel îndreptat împotriva tutror bărbaților, indiferent dacă
aceștia prezintă sau nu comportament misogin. Pentru Titania, fiecare bărbat
este nu un posibil violator, ci un violator real, în stare latentă. Din punctul
ei de vedere, bărbații nu sunt capabili să nu manifeste, conștient sau nu, un
complex de superioritate în fața femeii. Mai mult decât atât, ea consideră că
orice act sexual cu un bărbat, fie el consimțit, este în fond un viol, întrucât
însăși erecția masculină nu este altceva decât un semn al dominației acestuia
asupra femeii. Mai pe scurt: Moarte bărbaților!!! Femeile să nu mai facă sex
decât între ele. Iar la întrebarea: ce se va întâmpla cu perpetuarea speciei
umane, Titania răspunde astfel: „Cei care
susțin așa-numita continuare a rasei umane trec cu vederea două puncte-cheie.
În primul rând, de ce sunt femeile cele care, în mod covârșitor își asumă
această povară existențială? (a se observa aici cum Titania se ia la trântă
inclusiv cu natura umană, cu biologia, ca să nu zic totuși cu Dumnezeu) În al doilea rând, dat fiind faptul că
trăim într-o societate irepresibil de misogină, rasa umană merită cu adevărat
să trăiască?”.
În lupta
sa împotriva misoginiei, Titania merge chiar mai departe, și atacă inclusiv
femeile care nu sunt feministe și pe cele care consimt să aibă parteneri
bărbați, numindu-le nici mai mult nici mai puțin decât misogine internalizate,
care, bineînțeles, își merită soarta de a fi violate, abuzate, dominate.
În
aceeași ordine de idei, urmează: fiecare alb, bărbat sau femeie, trebuie să se
simtă vinovat față de fiecare BAME din cauza secolelor de dominație a albilor,
fiecare heterosexual trebuie să se simtă vinovat față de fiecare reprezentant
al LGBTQIA+, fiecare non-islamic, vinovat pentru fiecare reprezentant al
islamului, din cauza islamofobiei instituționalizate. Așa înțelege Titania să
lupte pentru drepturile oamenilor, în numele intersecționalismului, inclusiv
negând drepturile altor oameni, care au avut „neșansa” de a se naște bărbați, albi
sau heterosexuali, ori în comunități non-islamice.
Cred că
este cât se poate de clar că setul de valori al Titaniei McGrath este unul cel
puțin deviant. Și aici nu mă refer la ideile privind eradicarea discriminărilor
îndreptate împotriva persoanelor BAME sau LGBTQIA+, idei pe care le respect la
rândul meu, ci la exagerările în care au condus-o ideile acestea. Iar acest
fapt ar putea fi chiar îngrijorător, întrucât a lupta împotriva discriminării
având un discurs la fel de discriminator, nu poate duce decât la iscarea unor
reacții și mai violente, ce riscă să se manifeste, pe principiul „bulgărelui de
zăpadă”, atingând cote alarmante. De altfel, se pare că cei de la Twitter au
blocat de patru ori contul acesteia, pe motiv de incitare la violență.
Și
totuși, avem și o veste bună, firește, pentru cine este destul de lucid și de
inteligent: totul nu este decât o mega-satiră, foarte bine pusă la punct de
către cel care stă în spatele Titaniei, actorul de comedie Andrew Doyle, care a
recunoscut public faptul că acest cont de Twitter a fost conceput să
batjocorească „cultura trezită”
contemporană, altfel spus, pentru a trage un semnal de alarmă și a arăta unde
pot duce noile ideologii de gen și/sau anti-rasiale (precum și alte ideologii
desprinse din trunchiul comun, egalitarist, neo-marxist), dacă sunt practicate
fără discernământ, fără dreaptă măsură.
Așadar,
titlul cărții, Woke / Trezit, poate
fi înțeles atât în sensul său satiric, cât și în sensul său real, fiind de fapt
o invitație reală la o adevărată trezire din vârtejul tuturor ideologiilor, și
totodată o invitație la luciditate (ca o paranteză, sper eu potrivită în
context, în gândirea mistică ortodoxă există termenul de „trezvie” care
desemnează starea de a fi nu doar „trez”, în sens biologic, ci și „viu”, adică
simțitor deplin, cu mintea luminată de duhul lucidității).
Comentarii
Trimiteți un comentariu