vineri, 18 februarie 2022

Despre înjosire, cu durere dar și cu împăcare

 

Cronica romanului Amintirile unui spălător auto de Dorian Dron

(Editura Casa de pariuri literare, 2021)

 


Dorian Dron (născut în 1987, la Pucioasa, Dâmbovița), este absolvent al Facultății de Litere și al Masterului de Scriere Creatoare din Brașov. Debutează ca prozator în perioada liceului, cu volumul de proză scurtă, În spatele măștii (editura Macarie). În timpul facultății ia parte la Cenaclul Corpul T din Brașov și participă la Maratonul de Poezie de la Facultatea de Litere, sub îndrumarea poetului Andrei Bodiu. La maturitate publică romanele Scara AB4 (editura frACTalia, 2018) și Amintirile unui spălător auto (editura Casa de pariuri literare, 2021). Asupra acestuia din urmă mă voi apleca și eu în cele ce urmează.

După titlul romanului  (sau mai curând al mini-romanului, căci nu are decât puțin peste o sută de pagini), ai fi tentat să crezi că ar fi vorba despre amintirile unui spălător auto profesionist. Dar nu este nici pe departe vorba despre așa ceva, ceea ce este însă mult mai bine. Personajul lui Dorian Dron, Mihnea, este student la Litere, și cântăreț amator de muzică folk, iar în vacanța de vară se gândește că nu ar strica să muncească undeva măcar o lună pentru a strânge banii necesari pentru a merge câteva zile la mare, în ciuda faptului că problemele de sănătate, și încă unele ce aveau legătură cu coloana vertebrală nu îl ocoliseră. Și cum forța de muncă din județul Dâmbovița nu era prea ofertantă, iar fabrica de globuri la care lucrase cu o vară în urmă, nu se mai arată interesată de serviciile lui, ajunge să lucreze într-o spălătorie auto. Așadar, pentru fix o lună de zile, Mihnea trăiește viața unui spălător auto, iar cele trăite se cer musai povestite. Și aceasta nu pentru că ar fi foast cine știe ce aventuri palpitante, ci pentru că  vârtejul psihologic în care acesta se trezește prins este unul ce nu poate fi trecut sub tăcere.

Mai pe scurt, fiecare zi dintre cele petrecute pe platforma spălătoriei auto a fost un adevărat coșmar pentru Mihnea, care este zi de zi jignit, înjosit și amenințat, ba de către colegi, ba te către clienți. Iar dacă bullying-ul din partea colegilor, la rândul lor foarte frustrați de munca înjositoare pe care o prestau, a încetat după primele două săptămâni, după ce Mihnea va fi devenit cumva unul de-al lor, cuvintele grele venite din partea clienților, mulți dintre aceștia având impresia că simpla posesie a unei mașini le conferă dreptul de a se purta cu cei însărcinați să le-o spele, cum s-ar purta cu niște sclavi dacă sclavia instituționalizată nu ar fi fost eradicată. Din fericire, o lună de zile trece repede, iar Mihnea scapă din „infernul mașinilor murdare” și se poate bucura de restul vacanței, mergând împreună cu Ina, iubita lui și Paul, colegul de trupă, mai întâi la Moeciu, unde sunt invitați la un festival de muzică folk, iar mai apoi la Costinești, unde distracția se îmbină de minune cu peripețiile inerente.

Poate că întâmplările istorisite în acest roman nu ar fi cele mai spectaculoase, însă accentul nu este programat să cadă pe faptele petrecute, cât mai curând pe dimensiunea psihologică, autorul vizând aici cel puțin două contexte psihologie. Avem mai întâi de a face cu comportamentul colegilor de la spălătorie, dintre care se remarcă Cârlig, „capul răutăților” și Topor, „îngerul păzitor” al lui Mihnea. Sunt tipi care într-adevăr înjură excesiv, țipă, amenință, vor să intimideze (aici trebuie spus că limbajul folosit este unul explicit, dar care se susține 100% prin contex și prin atmosfera construită), dar care dovedesc în timp că nu o fac cu răutate intrinsecă, ci ca o formă de refulare a frustrărilor și înjosirilor acumulate la rândul lor de la clienții veșnic nemulțumiți, drept pentru care nici Mihnea nu le va purta pică ulterior. Și avem apoi comportamentul gratuit deviant al clienților, care fără vreun motiv anume îi înjosesc „fără discriminare” pe toți spălătorii auto, ca și cum aceștia ar fi ultimii oameni de pe pământ.

În fond, Amintirile unui spălător auto este o carte profund psihologică, care are marele merit de a trage un semnal de alarmă asupra acestor forme de bullying ce depășesc cadrul școlii, manifestări care pot avea în continuare aceleași efecte dezastruase. Iar mesajul este cât se poate de clar: nimeni nu are dreptul de a înjosi pe altcineva, indiferent de statutul social atât al celui care înjosește cât și a celui înjosit. Așadar, un roman mai mult decât necesar.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu