Salutări poetice din Extremul Orient!

 

Cronica volumului de poeme, maki for 2 de Adelina Pascale

(Casa de editură Max Blecher, 2021)

 

Adelina Pascale (născută în 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universității București și un masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Înainte de debut a publicat în antologia Subcapitol (2015). Debutează în anul 2021 cu volumul maki for 2, apărut la Casa de Editură Max Blecher, ca urmare a câștigării celei de-a unsprezecea ediție a Concursului de debut în poezie „Max Blecher”.  Asupra acestui volum de debut mă voi apleca și eu în cele ce urmează.

Volumul, alcătuit din șapte scurte cicluri poetice, șase dintre acestea purtând numele unor orașe sau regiuni istorice din țările extrem orientale: China, Coreea de Sud, Japonia, poate fi considerat drept un jurnal de călătorie în versuri. Iar ca în orice jurnal, în paginile sale descoperim atât descrieri ale unor priveliști sau obiceiuri locale, cât și multe trăiri, multă emoție, multă confesiune. Popasurile poetei sunt: Hong Kong, Taipei, Shanghai, Seoul, Tokyo și Kyoto.

Deși este vorba despre o călătorie, se pare că nu este neapărat una de plăcere, întrucât emoțiile poetei sunt deseori din familia celor negative: angoasă, nesiguranță, teamă. Iar pentru a scăpa de aceste sentimente, ea recurge la diverse trucuri „narative”, cum ar fi consemnarea în scris a fiecărei acțiuni, oricât ar părea ea de banală, ca și cum ar avea nevoie de o dovadă care să-i ateste ulterior faptul că într-adevăr acele lucruri s-au întâmplat aievea: „sunt în Taipei. Am demarat cu mașina papuc/ a vecinului Chih-wei. cățelul Lucky prins/ pe bord își clămpăne capul la fiecare curbă./ am oprit în benzinărie. am schimbat/ cauciucurile. am cumpărat un Bubble Cafe/ Latte de la angajatul adormit și mi-am/ văzut de treabă./ am golit scrumiera. am aranjat oglinda./ am pornit motorul, radioul. asta-i de ajuns/ să nu adorm în întuneric./ mă întreb/ cum voi putea vreodată să memorez acest/ sentiment de teamă/ ca pe o formă de meditație”. 

Din fericire, emoțiile alternează, astfel încât apar și cele pozitive, mai cu seamă atunci când poeta de reîntâlnește cu iubitul: „ajunși în shanghai/ trecem de arhitectura fantastică/ despachetăm/ mâncăm la repezeală noodles proaspeți/ comandați de la Chang Jiao/ best noodles place in town/ iar înainte să-mbrăcăm costumul/ de scafandru/ facem dragoste// (...)// yuán fèn/ intraductibil în alte limbi/ e singurul cuvânt/ pe care-l asociez cu dragostea/ în timp ce suntem purtați de curenți/ mai departe”.

Putem spune că sub aspectul emoțiilor și sentimentelor experimentate și expuse în poezie, balanța s-a echilibrat, ceea ce dă și volumului un aer general de echilibru, de împăcare, de asumare. De altfel, acesta este și unul odintre punctele forte ale poeziei Adelinei Pascale, anume lipsa oricărei forme de exagerare în sfera stărilor ilustrate și sau animate. În poemele ei nu găsim nicio urmă nici de patetism, nici de exhibare a vreunei emoții, fie ea pozitivă sau negativă.

Pe lângă acest echilibru al stărilor, poezia Adelinei Pascale se mai remarcă și printr-o uimitoare limpezime a discursului poetic. Fiecare poem curge lin, fără niciun fel de poticnire, fără niciun fel de artificiu estetic sau stilistic ce ar putea reclama o zăbovire pe text, ceea ce mă duce cu gândul la titlul unei cărți despre filosofia DAO, specifică la rândul ei zonei extrem orientale, și anume: Dao - calea ca o curgere de apă, de Alan Watts. Și acest lucru nu denotă defel acea simplitate vecină cu mediocritatea, ci mai curând o simplitate sapiențială, poeta reușind să își dezvăluie intențiile poetice în cuvinte simple, accesibile tuturor, ceea ce mă duce cu gândul și la poemele de tip haiku, sau tanka, specifice la rândul lor culturii asiatice, semn că poeta nu doar a vizitat această zonă, ci s-a și lăsat pătrunsă de spiritul acesteia.

Însă ceea ce este cu adevărat surprinzător la acest volum de poeme, este faptul că Adelina Pascale reușește să alcătuiască, aproape poem cu poem, o monografie contrasă, cu irizări de  antropologie, a Extremului Orient. Sunt surprinse și descrise o mulțime de aspecte specifice strict zonei geografice și culturale reprezentate cel mai pregnant de cele trei țări mai sus menționate: „pe timp de furtună/ se aude hurducăiala carturilor pescărești/ vânturile puternice izbind piața de pește Bashi”; „în camera de oaspeți/ suntem întâmpinați/ cu tapete din dinastia ming/ un mic acvariu/ și cărți zhang yan (xi xi)”; „la 21:00/ muncitori din Seoul, Lagos și Singapore/ caută cele câteva terase care servesc shoturi cu/soju și sardine”; „prind cu bețișoarele ruloul de orez și mă întind/ după soya și wasabi/ la masa de lângă/ se bea sake/ și se vorbește despre rata e supraviețuire/ a gladiatorilor/ dacă nu pierzi/ mâine de la capăt”.

Avem așadar de a face cu un volum de debut cât se poate de bine lucrat ceea ce denotă în primul rând o maturitate poetică exemplară, iar faptul că poeta alege să își introducă cititorii într-un climat exotic, nu poate fi decât un mare plus în dreptul său. Fără doar și poate, Adelina Pascale și-a meritat cu prisosință premiul de debut obținut. În ceea ce mă privește, aștept cu interes și nerăbdare și viitoarele sale proiecte literare.