Cronica romanului Poartă-ți
plugul peste oasele morților de Olga Tokarczuk
(Editura Polirom, 2019)
Olga Tokarczuk (născută în 1962, la Sulechow, Polonia) este
una dintre cele mai apreciate scriitoare din Polonia, dar și din lumea
întreagă, mai ales după câștigarea Premiului Nobel pentru Literatură, pe anul
2018. Printre romanele sale traduse în limba română amintim: Casă de zi, casă de noapte, Rătăcitorii, Străveacul și alte vremi, Călătoria
oamenilor Cărții, Ultimele povestiri,
Poartă-ți plugul peste oasele morților.
Asupra celui din urmă mă voi apleca și eu în cele ce urmează.
Sunt un admirator declarat al Olgăi Tokarczuk, citind
până acum patru dintre cele șase romane menționate mai sus, precum și volumul
de proză, Povestiri bizare. Ceea ce
îmi place foarte mult la stilul ei este aplecarea spre arhaic, spre rural,
materializată în crearea unor povești cu iz de atemporalitate, de ancestral, și
de asemenea, încărcătura emoțională și totodată cognitivă pe care o crează
indiferent de tema poveștii. Pentru că trebuie spus, Olga Tokarczuk este
printre puținii autori contemporani care și-au creat o amprentă stilistică
recognoscibilă.
Cu toate acestea, recunosc, romanul, Poartă-ți plugul peste oasele morților, m-a luat prin surprindere.
Și nu pentru că i-ar lipsi vreunul dintre elementele mai sus descrisă, ci
pentru că avem aici de a face cu un roman 100% polițist, dar totodată, un roman
polițist atipic. Și aceasta pentru că accentul nu cade atât pe ancheta în sine,
cât pe învelișurile tematice în care sunt înveșmântate crimele comise, acestea
fiind astrologia și ecologia, personajul principal, care joacă și rolul
naratorului, Janina Duszejko, fiind o bătrână ciudată, profesoară de engleză,
luptătoare acerbă pentru drepturile animalelor, pasionată de astrologie și de
poezia lui William Blake, la rândul său impregnată de dragostea de natură, dar
și de un fior mistic, apocaliptic.
Pe foarte scurt, într-un cătun izolat, aflat aproape de
granița cu Cehia, au loc într-un interval de aproximativ un an, nu mai puțin de
cinci morți bizare, ce sunt rapid catalogate drept crime, ce au în comun faptul
că toți cei cinci bărbați găsiți fără suflare, aveau legătură cu vânătoarea și
bineînțeles cu braconajul, altfel spus, cu uciderea animalelor. Eroina
romanului înaintează și teoria, aflată la limita raționalului, conform căreia,
morțile au fost provocate de animale, fie că vorbim despre căprioare, vulpi sau
despre cărăbuși, care s-au răzbunat astfel pe răufăcătorii lor. Firește că
poliția nu ia în calcul această variantă. Dar oare este ea cu totul fantezistă
sau are și o urmă de realism? Asta rămâne de aflat citind romanul. Tot ce mai
pot eu spune este că deznodământul vă va lua cu siguranță prin surprindere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu