Cronica romanului Să trăiești cu o
presiune constantă de Alina Pietrăreanu
Editura Paralela 45, colecția Prima dragoste, 2022
Alina Pietrăreanu (născută în 1997, la Câmpulung) este actriță, regizoare,
performer și scriitoare. A absolvit facultatea de actorie la UNATC și
masteratul de Studii Literare din cadrul Universității din București. Este
prezentă cu proză în revista Iocan și
în antologia Pasageri (Editura Paralela
45, 2019). În 2020 a înființat asociația culturală Șangri-La Artistic Ground. Câteva luni pe an predă un curs de
Performance Writing, în care combină actoria cu scrierea creativă. În anul 2022
debutează în volum cu romanul Să trăiești
cu o presiune constantă, apărut la editura Paralela 45, în colecția Prima dragoste, colecție dedicată
romanelor Young Adult. Asupra romanului său de debut mă voi apleca în cele ce
urmează.
Aș începe prin a spune că, deși apare sub emblema Prima dragoste și într-o colecție dedicată adolescenților, romanul
Alinei Pietrăreanu nu este nicidecum vreo siropoșenie de duzină. În primul
rând, el nu este eminamente un roman de dragoste. Și chiar dacă vizează și acest
subiect, dragostea, aceasta se transformă cumva într-un fel de atmosferă de
fond care fie generează, fie întreține, fie rezolvă, probleme și conflicte cât
se poate de serioase și mai ales foarte veridic ilustrate. Pentru că ceea ce dă
cu adevărat greutate acestui roman (altminteri destul de subțire din punct de vedere
al întinderii), este tocmai cumulul de subiecte puternice pe care autoarea
reușește, nu doar să le înglobeze în structura cărții, sub formă de „salată de
probleme”, ci să le și trateze destul de în profunzime. Ne vom întâlni pe
parcursul romanului cu teme ca: misoginismul-agresiv-criminal, problema
egalității de gen, depresia la adolescenți, avortul, conflictele familiale,
identitatea de gen și lupta pentru asumarea acesteia, conflictul dintre
politicile de stânga și cele de dreapta, consumul de stupefiante și de
spiritualități alternative și în general, haosul (aproape involuntar) din viața
adolescenților aflați pe de o parte într-o perpetuă căutare de valori, dar pe
de alta într-o la fel de perpetuă nevoie de a nega anumite valori.
Pe scurt, în acest roman aproape 100% realist (veți vedea la momentul
potrivit unde se termină realitatea), Alina Pietrăreanu construiește și
dirijează două fire narative, având în centru două lumi aparent distincte, care
spre jumătatea cărții încep să se întrepătrundă (atât firele cât și lumile),
pentru ca spre final să se realizeze unirea deplină a acestora. Iar aici
trebuie evidențiat talentul scriitoricesc al autoarei, întrucât nu este la
îndemâna oricui să îmbine planurile narative, astfel încât totul să pară firesc
și natural.
Astfel, avem pe de o parte, o gașcă de adolescenți, fete și băieți, cu
vârste cuprinse între 16 și 20 de ani, fiecare ducând cu sine câte o povară
existențială cu ramificații și urmări cât se poate de serioase (sunt copii fie
abandonați de părinți la naștere, fie proveniți din familii dezorganizate sau
monoparentale, fie purtând stigmatul bogăției lipsite de dragostea părintească),
care au însă un obiectiv comun, acela de a fonda o grupare neomarxistă, denumită
explicit și totodată ludic, „Stânga-împrejur” și de a schimba lumea,
implementând, prin manifeste și acțiuni concrete, o nouă formă de comunism,
centrată pe egalitatea de gen și de șanse și pe desființarea corporațiilor și a
marilor imperii financiare, care adâncesc pe zi ce trece prăpastia dintre
clasele sociale.
De cealaltă parte avem de a face cu o grupare relativ secretă, de bărbați,
dar și adolescenți naivi, care se autointitulează inceli, abrebiere de la involuntary celibat („o cultură online
de bărbați albi heterosexuali care se cred opresați de femei fiindcă ei cred că
nu s-au născut atractivi și că femeile nu se vor uita niciodată la ei dacă nu
se încadrează în anumite standarde de frumusețe”), uniți între ei de ura
împotriva femeilor, comandați despotic de o căpetenie malefică numit, „Marele
D.” (aici paralelele cu Marele Arhitect din Francmasonerie și cu Fratele cel
Mare al lui Orwell, sunt cât se poate de transparente, dar tocmai pentru a pune
în lumina dimensiunea negativă a personajului), care pun la cale o mare „revoluție”,
o mare „epurare sexuală” ce ar consta în mutilarea și uciderea cât mai multor
femei, pe care de altfel reușeșsc chiar să o pună în practică, ucigând nu mai
puțin de trei fete, în trei orașe diferite. Ce-i drept, în privința acestui
plan narativ, romanul capătă valențele unei distopii. Sau cel puțin speranța
într-o lume ce nu și-a pierdut de tot discernământul, ne obligă să credem că
avem totuși de a face cu o distopie, și că sintagma folosită de mine în titlul
cronicii acesteia rămâne totuși doar o parafrază după melodia celor de la
B.U.G. Mafia.
Dar dincolo de aceasta, de încadrarea strictă într-un anumit gen literar,
romanul Alinei Pietrăreanu rămâne unul numai bun de luat ca reper, fie doar și
numai pentru diagnosticarea tarelor sociale cu care ne confruntăm zi de zi.
Pentru că, așa cum am mai spus, romanul nu este doar despre adolescenți, este
despre toate categoriile de vârstă. Putem spune că avem dinaintea ochilor o
radiografie socială, care nu arată tocmai bine, și care ar trebui cel puțin să
ne pună pe gânduri. Este un semnal de alarmă că lumea în care trăim nu este în
niciun caz pe o cale luminoasă.
Aș spune în încheiere că
Alina Pietrăreanu a reușit un debut cu dreptul, pentru care merită toată
atenția lumii literare și mai cu seamă a cititorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu