Barbaria nu va avea niciodată ultimul cuvânt

Cronica antologiei PEN România, Fotografie de război

(Casa de pariuri literare, 2022)

 

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la înfiinațarea clubului PEN România. Iar scriitorul Radu Vancu, președintele organizației, a dorit să marcheze acest Centenar prin editarea unei antologii de texte literare, poezie, proză și eseu, dedicată războiului din Ucraina. Este atât un gest de solidaritate cu poporul ucrainean, vecin, cât și un gest firesc, prin care PEN România își manifestă dezideratele de luptă pentru libertatea de expresie și pentru pace, de la care a pornit în urmă cu, iată, o sută de ani. Antologia, intitulată foarte sugestiv, Fotografie de război, după poemul omonim al lui Iulian Boldea, cuprins în paginile acesteia, a apărut la editura Casa de pariuri literare, în urma unui proiect co-finanțat de AFCN.

În argumentul antologiei, Radu Vancu exprimă acest lucru foarte ferm: „Există momente în istorie când lupta pentru libertatea de exprimare devină luptă pur și simplu. E ceea ce se întâmplă chiar lângă România, în Ucraina - unde o națiune invadată se luptă pentru dreptul de a exista. Și implicit pentru dreptul de a se exprima liber. Centenarul PEN România coincide cronologic cu lupta Ucrainei pentru dreptul la existență - și pentru dreptul la exprimare. Am fost, încă de la primele ore ale războiului, alături de ucrainenii agresați de Rusia invadatoare. Am încercat să ajutăm, pe cât ne-a stat în puteri, în toate modurile care ne-au stat la îndemână, deopotrivă concrete și simbolice. Solidaritatea cu cel agresat, cu victima căreia i se ia dreptul la existență și la exprimare, e una dintre valorile fundamentale ale Cartei PEN. (...) Antologia de față e tot un gest de solidaritate cu Ucraina agresată. (...) Fiindcă aceasta este convingerea PEN România la Centenar: chiar și atunci când tancurile sunt în fața noastră, de fapt mai ales atunci, literatura e garanția că barbaria nu va avea niciodată ultimul cuvânt”.

Cuvântului președintelui PEN România, Radu Vancu, îi urmează și totodată îi răspunde, cel al președintelui PEN Ucraina, scriitorul Andrei Kurkov: „Au trecut deja șase luni de când Ucraina trăiește în stare de război. De șase luni, scriitorii ucraineni nu doar scriu, ci luptă și pe front, își ajută colegii refugiați, realizează proiecte de informare și continuă să călătorească prin țară, organizând discuții publice și evenimente literare. Războiul nu a oprit nici cultura ucraineană, nici literatura ucraineană. Editurile și-au reluat activitatea, în ciuda faptului că multe dintre principalele tipografii ale Ucrainei, situate în Harkov și regiunea Harkov, au fost distruse de bombardamentele artileriei rusești. (...) Sunt recunoscător PEN România pentru toate manifestările de solidaritate cu scriitorii ucraineni și cu Ucraina. Am simțit-o la începutul războiului, când am venit la București pentru câteva zile. Simt această solidaritate chiar mai mult acum. Vă mulțumesc mult pentru ajutor”.

Cu speranța de a nu-i plictisi pe cititori, voi reda în cele ce urmează lista completă a celor ce semnează texte în această antologie, începând cu cele trei poete ucrainene: Halyna Kruk, Iya Kiva și Yuliya Musakovska, și continuând cu scriitorii români: Constantin Abăluță, Liviu Antonesei, Angela Baciu, Vasile Baghiu, Ana Blandiana, Iulian Boldea, Romulus Bucur, Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Nicolae Coande, Marian Coman, Dan Dănilă, Simona-Grazia Dima, Denisa Duran, Lia Faur, Angela Furtună, Mihail Gălățanu, Cătălin Ghiță, Bogdan Ghiu, Mariana Gorczyca, Dina Hrenciuc, Ioana Ieronim, Vasile Igna, Ligia Keșișian, Daniela Luca, Riri Sylvia Manor, Viorel Marineasa, Ioan Matiuț, Nicolae Grigore Mărășanu, Victoria Milescu, Ioana Miron, Ioana Marpurgo, Ioana Nicolaie, Iulia Pană, Cezar Pârlog, Daniel Pișcu, Elena Liliana Popescu, Alexandru Potcoavă, Ofelia Prodan, Daniela Rațiu, Adrian G. Romilă, Radu Sergiu Ruba, Doina Ruști, Bogdan Suceavă, Radu Ulmeanu, Doina Uricariu, Radu Vancu, Lidia Vianu, Ștefan Vida Marinescu, Ioan Vieru, Miruna Vlada, Claudia Voiculescu, Andrei Zbîrnea.

De bună seamă, avem de a face cu stiluri diferite și cu estetici dintre cele mai diverse. Dar nu este aici locul potrivit pentru dezbaterea lor. Și aceasta în primul rând pentru că accentul cade pe unitatea tematică a acestei antologii. Fiecare dintre cei mai sus amintiți, semnează texte prin care condamnă atât războiul din Ucraina, cât și orice formă de teroare, oroare, violență, inumanitate și absurd. Voi reda în cele ce urmează un scurt fragment din eseul semnat de Ana Blandiana, pentru că mi se pare că atinge o coardă (geo)politică foarte sensibilă, precum și alte trei poezii, pe care le voi alege mai curând pe criteriul lungimii, din rațiuni de spațiu, se înțelege.

„De altfel, dacă, fascinați de gazul și petrolul rusesc, liderii occidentali nu ar fi acceptat fără să clipească un fost ofițer KGB ca pe un egal și ca pe un seamăn, admirându-i bicepșii și acceptându-i oligarhii, poate că lucrurile nu ar fi ajuns aici. Încercați să vă imaginați că Germania de după război ar fi putut fi condusă de un ofițer SS și veți înțelege cât de păguboasă este lipsa de similitudine în tratarea de către lumea liberă a celor două nebunii ale secolului 20. Acum însă asistăm, sper, la o trezire a adevăratei democrații în fața pericolului dictaturilor ideologice. Războiul din Ucraina nu este între două țări, ci între libertate și călcarea în picioare a dreptului ființelor și popoarelor de a-și hotărî singure viața. Este și un război între minciuna fără rușine și adevărul care refuză să devină post-adevăr. Este o confruntare între două definiții ale istoriei în care suntem implicați cu toții, fără să mai putem să ne eschivăm”(Ana Blandiana).

„să îmbătrânești de la știri/ să te faci gri din cauza fumului negru,/ să vezi prin gaura căscată/ într-o clădire arsă/ soarele îndepărtat al Europei cum apune/ va trebui să regândesc istoria literară/ înainte de a o preda elevilor mei/ cei care vor supraviețui vor avea nevoie de o altă disciplină/ cei care vor supraviețui vor avea nevoie de o altă lume,// cine ne-o va da înapoi pe a noastră?”(Halyna Kruk).

„ai un singur proiectil/ în fața ta e tancul/ calculezi/ ochești// calculezi din nou/ trebuie să rămână/ o grămadă de fiare pîrjolite// murmuri o rugăciune/ către ce zei ai războiului or mai fi fiind// apeși pe trăgaci”(Romulus Bucur).

„În jurul meu se moare/ eu fac o tartă dulce-amară/ cuptorul încinge casa ca iadul/ în jurul meu se moare/ baricadez terasa cu lampioane/ probez rochia albă/ pe care o voi purta prima dată/ la tv se anunță numărul morților/ mă coafez, mă machez/ numărul morților crește/ aud explozii, tirul armelor automate/ îmi dau cu ruj pe buzele albe/ în continuare se moare, se moare/ sună telefonul: trebuie să cobor/ rudele mă așteaptă, prietenii/ toți poartă veste antiglonț, căști, pistoale/ cobor emoționată/ ținând în mână un buchet de grenade” (Victoria Milescu).

În mod cert războiul din Ucraina ne-a marcat pe toți, scriitori sau nu. Cu toții ne dorim să înceteze cât mai repede, pentru a putea trăi din nou într-o lume a păcii și a siguranței zilei de mâine. Fiecare a ajutat așa cum a putut. Iată, scriitorii au ajutat și prin creații literare anti-război. Pentru că scriitorii încă mai cred că adevărul trebuie exprimat și verbal și în scris pentru a nu mai putea fi tăgăduit. Poeții încă mai cred în puterea cuvântului. Și istoria ne-a dovedit, prin Mahatma Gandhi, prin Martin Luther King și prin mulți alții, că prin cuvântul rostit de la tribună sau scris în cărți, sau sub formă de manifeste, lumea s-a schimbat și s-a schimbat în bine. Deci cuvântul încă are putere. Să sperăm că și această antologie de texte literare editată de PEN România la Centenarul său, să aibă ecoul scontat și alături de celelalte cărți anti-război ce s-au scris și se vor mai scrie, va grăbi sfârșitul războiului și restabilirea adevărului și a dreptății. Slava Ukraini!