Zece minute de reculegere

Cronica romanului Mar del Plata de Claudio Fava

(Editura Lebăda Neagră, 2022)

 

Claudio Fava (născut la 15 aprilie 1957 în Catania, Sicilia) este jurnalist, scenarist, scriitor și politician italian. Este coordonatorul Secretariatului Național al Partidului Ecologia Libertà. Până în 2009 a fost deputat în Parlamentul European al Stângii Democrate. A scris pentru diferite ziare și posturi de televiziune, despre teme diverse și adeseori incomode, precum lupta de înăbușire a Cosa Nostra din Sicilia sau procesele dificile de pace din America de Sud. A scris numeroase cărți, atât singur cât și în colaborare, dar în limba română i s-a tradus doar romanul Mar del Plata, apărut în anul 2022 la editura Lebăda Neagră, traducerea fiind semnată de Ingrid Beatrice Coman-Prodan. Asupra acestui roman, apărut în Italia în anul 2013, mă voi apleca și eu în cele ce urmează.

Mar del Plata este de asemenea un roman incomod, care publicat într-o altă epocă ar fi putut fi unul fatal, un roman 100% istorico-politic și 100% psihologico-simbolic, întrucât tratează tema dictaturii militare a lui Jorge Rafael Videla, care între anii 1976–1981 a ținut efectiv Argentina sub teroare.

Mar del Plata este numele unei echipe de rugby argentiniene ai cărei jucători au fost aproape în unanimitate uciși, unul câte unul, de către ortacii lui Videla, poate cel mai sângeros dictator al Argentinei. Vina lor? Inițial suspiciunea nefondată de a fi comuniști, ce plana doar asupra a trei dintre cei cincisprezece jucători, care participaseră la unele manifestări studențești non-violente și în mare măsură și apolitice, apoi sfidarea pe care restul echipei au arătat-o față de călăii colegilor lor. În ce a constat sfidarea? După uciderea lui Mono, primul dintre cei lichidați, colegii lui au cerut voie să păstreze un minut de reculegere în memoria acestuia, minut care s-a transformat în.... 10 minute de reculegere. Gestul acesta a fost îndeaproape observat și analizat, în tribune aflându-se unul dintre slugile lui Videla, un oarecare Montonero, fost arbitru de rugby, om ros de o mie de frustrări care spera să-și recapete stima de sine mințindu-se că servește patria. 

După uciderea următorilor doi coechipieri, gestul s-a repetat. Sfidarea a fost din nou pedepsită, iar de data aceasta li s-a recomandat să părăsească cu toții și campionatul de rugby, pe care erau pe punctul de a-l câștiga, dar și țara. Ba mai mult, li se garanta exil politic în Franța, la Paris.

Băieții au refuzat, crimele au continuat, până când din echipa de bază nu a mai rămas decât un singur jucător, Raul, care s-a ambiționat să reînnoiască echipa după fiecare pierdere suferită, reușind astfel să termine campionatul.

Sfidându-și călăii și refuzând să-și părăsească patria și să renunțe la dragostea lor pentru rugby, jucătorii de la Mar del Plata s-au transformat într-un simbol al rezistenței, al demnității, al curajului de a spune NU, al curajului nebun de a nu se da la o parte din fața călăilor lor. De asemenea este foarte important de spus faptul că, deși băieții au fost arestați rând pe rând, niciunul dintre ei nu și-a denunțat vreun coechipier, dovedind astfel un puternic sentiment de camaraderie și nu în ultimul rând dovedind că sunt bărbați adevărați, deși majoritatea dintre ei aveau sub douăzeci de ani.
Sicilianul Claudio Fava a dat un roman deosebit de puternic și incredibil de bine concentrat, reușind în mai puțin de 150 de pagini să reconstruiască atmosfera apăsătoare din acei teribili ani 1976–1981 în care frâiele Argintinei au stat în mâinile unui singur călău maniac: Jorge Rafael Videla. Cu siguranță avem nevoie de astfel de romane. De cât mai multe astfel de romane, poate în felul acesta învățăm istoria și învățăm cum să facem să nu mai lăsăm să se întoarcă episoadele ei negre și sumbre.