Un roman hiper-hibrid, dar totuși de dragoste

Cronica romanului Cineva în orașul ăsta te iubește de Corina Ozon

(Editura Trei, 2023)

 

Corina Ozon (născută la Timișoara) este licențiată în Filologie și în Jurnalism și Științele Comunicării. Are un doctorat în cotutele româno-franceză în Științele Comunicării. A lucrat o perioadă în presa scrisă și televiziune apoi în Relații Publice și Comunicare. A debutat în anul 2014 cu romanul Zilele amanților (pus în scenă de compania Teatru la Infinit, în 2019, la Sibiu), care a devenit primul din seria de șase romane, Amanții, apărută între 2014 și 2021. A mai publicat: romanele: Tentații (2016), Codul lui Zoran (2018) și Dincolo de furtună (2019), volumele de proză scurtă: Până când mă voi vindeca de tine (2016) și Povești scrise în palmă (2022) precum și volumul de eseuri, Despre iubire cu instrucțiuni de folosire (2017). Cea mai recentă carte a Corinei Ozon este romanul Cineva în orașul ăsta te iubește, apărut în anul 2023 la Grupul Editorial Trei. Asupra acestuia din urmă mă voi apleca și eu în cele ce urmează.

Cu un titlu care te trimite exclusiv la un roman de dragoste și o copertă „matematică” de pe care își face simțită prezența discretă dar totodată hipnotizantă, numărul irațional Pi, noul roman al Corinei Ozon se anunță din start ca unul hibrid. Numai că hibridizarea este una cât se poate de puternică, având de a face cu un roman în egală măsură polițist, de dragoste, psihologic, cu incizii de S.F. (acțiunea petrecându-se într-un București post-umanist) și nu în ultimul rând plin de mister, totul gravitând, într-adevăr, într-o manieră de-a dreptul conspiraționistă, în jurul obsesiei de a afla întregul șir de zecimale al numărului Pi.

Romanul debutează cu o intrigă 100% de roman polițist: Gloria, o fostă jurnalistă de investigații, angajată în regim strict secret la o companie de investigații de tip FBI, se ocupă împreună cu David, un fost fizician devenit detectiv particular, de două cazuri stranii ce au în comun faptul că fiecare se soldează cu moartea sau dispariția a câte 14 copii sau adolescenți. Deși aparent între cele două cazuri nu ar exista nicio legătură, capacitatea extrasenzorială a Gloriei de a „vedea” lucruri în regim de transă, conduce ancheta la ideea că în spatele ambelor incidente se află o aceeași persoană sau grupare de persoane.

Inițial, Gloria și David se comportă doar ca doi parteneri sau camarazi de arme, el fiind văduv și încă suspinând după soția lui răpusă prematur de cancer, ea divorțată, deprinsă cu singurătatea ei, petrecându-și ultimii ani din viață doar în compania fiicei sale, nemailuând în calcul ideea de a-și reface viața. Cu toate acestea, apropierea dintre ei se naște oarecum firesc și natural. Mai întâi devin prieteni și confidenți, apoi își dau seama reciproc de faptul că s-au îndrăgostit unul de celălalt.

Este fascinant cum Corina Ozon dozează jocul sentimental dintre cei doi, lăsându-l mereu cu un pas în spatele planului principal, adică cel polițist. De altfel, niciun moment, cei doi nu lasă sentimentele sau tensiunile dintre ei să stea în calea misiunii lor, dând dovadă de mult profesionalism și stăpânire de sine, trăsături pe care nu le au multe personaje surprinse în acest gen de intrigă nici în literatură nici în cinematografie.

Revenind la fațeta de roman polițist, este de asemenea captivant modul în care autoarea grefează toate elementele de mister și noutate pe firul inițial al anchetei, cum introduce fiecare nou detaliu, fiecare nou personaj care are legătură atât cu rețeaua criminală, cât și cu rețeaua de destructurare a acesteia, și mai ales, cum conduce apariția și dezvoltarea obsesiei personajelor cheie de a descifra în întregime număr Pi, care aparent „își bagă coada” în absolut toate domeniile din viața omului, de la artă, la cel mai fin cod al celui mai sofisticat program, dar a cărei principală calitate ar fi aceea că poate contribui la obținerea nemuririi, prin regenerarea permanentă a tuturor celulelor îmbătrânite sau bolnave din corpul uman.  

Și totuși, printre crime, răpiri, rețele criminale, secte pseudo-religioase, minți bolnave și ubicuul Pi, dragostea triumfă, și nu doar pentru Gloria și David, ci și pentru Sandi și Piki, două personaje secundare, dar în același timp, cheie, a căror poveste de dragoste capătă o dimensiune semnificativă. Deci până la urmă Cineva în orașul ăsta te iubește este, în fond, un roman de dragoste.  

Un alt aspect definitoriu pentru acest roman este acela că celebra zicere cehoviană, „dacă apare o pușcă în actul întâi sigur se va trage cu ea în actul al patrulea”, se potrivește de minune, fiecare detaliu, aparent neînsemnat, și fiecare personaj, oricât de discret, dovedindu-se a fi părți esențiale în desfășurarea acțiunii.  

Așadar, Corina Ozon ne „LOVEște” din nou cu un roman bine scris, cu personaje bine conturate, cu o intrigă puternică și un deznodământ care lasă loc de un al doilea volum, pe care deja îl aștept.