Uneori Scripturile se împlinesc iar și iar

Cronica volumului, Tăcerea - Povestiri. De la Vechiul Testament la lumea de azi

de Alina Gherasim

(Editura Oscar Print, 2022)

 

Alina Gherasim (născută în 1973, la București) a studiat artele plastice la Universitatea de Arte Frumoase din București. Este scriitoare și pictoriță, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din București. A expus până acum în România, Portugalia și Statele Unite ale Americii. Ca scriitoare a debutat în anul 2016 cu volumul de proză scurtă Femeia-valiză, apărut la editura Oscar Print. Au urmat mai multe volume de proză scurtă, romane și romane pentru adolescenți: Colonia de cormorani (2017), Noemi știe ea de ce (2017), Armor (2018), Noemi știe ea de ce e la Paris (2018), Liniște, începe apusul! (2019), Noemi știe ea de ce e la New York (2020), La Socrate (2020), Piața Trapez (2021), O vară în cuvinte puține (2021) și, cel mai recent,  Tăcerea - Povestiri. De la Vechiul Testament la lumea de azi (Oscar Print, 2022). Asupra acestuia din urmă mă voi apleca și eu în cele ce urmează.

Așa cum aflăm încă din titlul cărții, povestirile Alinei Gherasim cuprinse în acest volum au ca punct de plecare istorii vechi testamentare. Însă este foarte inedită modalitatea în care aceasta se servește de intrigile biblice pentru a-și construi povestirile. Pentru că, deși la o primă vedere ai putea crede că avem de a face cu niște simple remake-uri, cu rescrieri în cheie actuală a evenimentelor petrecute în „antichitatea biblică”, la o lectură asumată putem constata că Alina Gherasim nici nu repovestește și nici nu reinterpretează povestirile veterotestamentare, ci doar se servește de anumite intrigi din cuprinsul acestora pentru a crea povestiri noi, actuale, a căror acțiune se petrece în ziua de astăzi, drept pentru care, în subtitlul fiecărei povestiri se regăsește sintagma „pornind de la”, urmată de cartea biblică ce a servit ca punct de plecare.

Ce-i drept, Alina Gherasim are două maniere în care își construiește povestirile: una în care versete, repere sau trimiteri la personaje sau situații din Vechiul Testament sunt inserate în situații strict actuale, în decoruri perfect moderne și în dialoguri ce nu au nimic de a face inițial cu cele sfinte, așa cum este cazul, spre exemplu, în povestirile: Musafirul (pornind de la Ecclesiastul), 0,1 tone (pornind de la Profetul Iona, imaginând o discuție între Iona și chit, în cheie actuală) sau Cine suntem noi, domnule Einarsson (pornind de la Cântarea Cântărilor); și una în care personajele din prezent preiau numele unor personaje vechi testamentare, ba mai mult, sunt prinse în situații foarte asemănătoare cu cele din Biblie, de parcă am asista la o rejucare peste mii de ani a unor scene biblice, ca și cum Scripturile s-ar împlini iar și iar, iar cele mai relevante cazuri în acest sens sunt povestirile Confesiunea unui procuror (pornind de la Cain și Abel, Cartea Facerii), în care un nou Cain, modern, își ucide aparent fără nicio logică fratele, pe care îl cheamă, bineînțeles, Abel, precum și Cum te alege Dumnezeu? (pornind de la povestea lui David și a lui Goliat), în care un nou David, cu o praștie artizanală, făurită chiar de mâna lui, reușește să învingă un nou Goliat, deși nenumit ca atare, dar care se comporta la fel ca uriașul biblic, plin de aroganță, răutate, fără pic de compasiune pentru cei mai mici și ros de o violență inimaginabilă.  

În cazul povestirilor din cea de-a doua categorie descrisă mai sus, este fascinantă atmosfera care se crează, modul în care ajungi să te simți în momentul în care vezi cum „istoria se repetă”. De asemenea se crează un efect surprinzător prin grefarea elementului antic pe structura paradigmei sociale de astăzi. De exemplu, te trezești întrebând, care ar fi fost șansele ca astăzi, după atâtea mii de ani să mai existe în lumea aceasta doi frați pe care să-i cheme Cain și Abel, ba mai mult, primul să-l ucidă pe al doilea, sau prin ce concurs de circumstanțe să întâmple ca David cel din zilele noastre să fie pasionat de prăștii și chiar să aibă ocazia să folosească această „armă” pentru a doborî un uriaș violent.

Bineînțeles, nici povestirile din prima categorie mai sus ilustrată, cele în care punctul de plecare îl reprezintă anumite versete biblice nu sunt câtuși de puțin de ignorat, ba dimpotrivă, rolul lor fiind acela de a ne arăta că adevărurile biblice, fie ele poetice, profetice sau istorice, sunt încă actuale și cu siguranță vor rămâne actuale până la sfârșitul veacurilor. Este imposibil să citești O viață mai bună (pornind de la Proverbele lui Solomon) și să nu te gândești la câtă înțelepciune și dreptate a avut omul acela acum peste 2000 de ani. Este imposibil să nu te gândești la cât de mult contează în viața unui om din zilele noastre, ba chiar în viața noastră, a fiecăruia dintre noi, rugăciunea, cumpătarea, înțelepciunea, dreapta judecată, curajul, credința, tăria de caracter, ba chiar și tăcerea, lucruri pe care fie ajungem să le considerăm vetuste, desuete, retrograde, fie pur și simplu ajungem să le ignorăm, să uităm de ele, prinși fiind în tumultul vieții noastre din ce în ce mai agitate, mai aglomerate, mai furtunoase.

De altfel, marile merite ce trebuie să îi fie recunoscut prozatoarei Alina Gherasim, grație acestui superb volum de povestiri, sunt: acela de a-și invita cititorii la reflecție, de a-i pune pe gânduri, acela de a îi opri puțin din goana nebună, din „vânarea de vânt” care ne fură tuturor mințile, și poate chiar acela de a îi reașeza pe alte coordonate valorice, de a-i ajuta să își regândească prioritățile, principiile de viață, valorile morale, și propriul sine în general.  

Așadar, volumul de proză scurtă Tăcerea - Povestiri. De la Vechiul Testament la lumea de azi de Alina Gherasim poate fi citit ca un ghid de recalibrare a sinelui pentru a înfrunta mai eficient nebunia lumii în care trăim.