Poezie pentru toți

Cronica volumului de poeme Poezii pentru începători de Florin Partene

(Editura Charmides, 2023)

 

Florin Partene (născut în 1974, în Maieru), a publicat volumele de poeme: Reverența (Vinea, 2007, ediția a II-a, 2009, ediția a III-a, Tracus Arte, 2019), Liber de causis (Charmides, 2013) și Poezii pentru începători (Charmides, 2023). Este prezent în mai multe reviste și antologii de poezie. În cele ce urmează mă voi apleca asupra celui mai recent volum de poeme al său, Poezii pentru începători (Charmides, 2023).

Florin Partene este de departe unul dintre cei mai discreți poeți ai generației douămiiste, dar pe cât de discret și de reținut în a publica, pe atât de valoros. Desigur, pentru cineva care nu i-a citit primele două volume de poeme și care a căzut inclusiv în plasa discreției acestuia, titlul noului său volum de poeme, Poezii pentru începători, ar putea să sune ca și cum ar fi poezii scrise de un începător. Dar acesta este farmecul poetului, de a induce cititorii în eroare pentru a-i pune mai apoi în fața unei poezii scrisă de și pentru profesioniști.

Și totuși, acel „pentru începători” nu este de tot gratuit. Și aceasta pentru că în acest volum Florin Partene reușește să readucă poezia la starea sa genună, accesibilă unei palete foarte largi de cititori, fără însă a o întoarce câtuși de puțin în epoca Văcăreștilor, a pașoptiștilor sau a lui Eminescu, ci dimpotrivă, oferind cititorilor de astăzi o poezie foarte bine impregnată de realitatea cotidiană. Și reușește aceasta printr-o serie de procedee stilistice și estetice, pe care le voi enumera în cele ce urmează.

În primul rând putem vorbi la Florin Partene despre un minimalism foarte bine temperat. El scutură poezia de orice adaos inutil, lăsând din ea doar acea sumă de imagini care reușește să surprindă ideea de transmis. Iar ideea de transmis este mereu în concordanță, așa cum am spus și mai sus, cu realitatea lumii în care trăim, pe care astfel o ilustrează perfect, punând accentul exact pe elementele sale definitorii: „suburbiile trupului/ focul din privirea ta/ filosofia și geografia/ constelațiile/ tik tok-ul și anafura/ mașina, anatomia/ apa de mare/ și nostalgia/ patrioții/ copilăria// poezia sau poezia/ poezia și poezia/ poezia”.

Un alt procedeu de care uzează cu succes poetul Florin Partene este recursul la candoare, la emoția aceea pură care țâșnește cât se poate de natural din sinceritatea scriiturii, fără a mai fi nevoie de figuri de stil deosebite. Sunt suficiente câteva cuvinte cheie, plasate în locuri strategice pentru ca o poezie ce ar fi putut să fie banală, maximum o poezie a faptului divers, să devină o veritabilă poezie de dragoste sau un adevărat cântec al inimii: „te-ai fardat și ai luat dimineața/ un autobus te-a dus și munca te-a absorbit// în tot acest timp ziua a curs/ am aflat de la știri că au fost nefiresc de multe/ accidente/ mie mi-a fost frică să ies/ dar chiar și așa când tăiam pâine/ mi-a căzut un scaun pe picior// e seară de tot/ programul tău s-a terminat de mult/ ai topit deja două pahare/ te vei întoarce la mine”; „bucură-te și bea/ singura abstinență să fie de la scris/ cântă oriunde/ cântă la petreceri, mai răgușit la morți/ cântă la Iași, București, Berlin/ și mai ales cântă atunci când prietenii tăi/ trec oceanul// ca iepurii puri/ trecem pe drum/ consumăm clorofilă/ filă după filă// nu ezita la porți,/ cântă la morții din viață/ bucură-te/ ești an de an alt om// cântă la cupluri/ când vor rămâne doar ei// haide acasă”.

Al treilea și ultimul procedeu la care voi face referință (păstrând totuși un bonus pentru final) este simplitatea, cursivitatea și semi-vulgaritatea limbajului, unde vulgaritatea are sensul său intrinsec, etimologic, acela de limbă a vulgului, a poporului, fără nicio legătură cu ideea de obscenitate. Poemele lui Florin Partene par spuse de o gură oarecare, de un om oarecare, simplu, ce stă la taifas cu alt om simplu, nepretențios. Interesant este că acest procedeu are menirea de a oferi și o doză de umor, nedespărțit însă de candoarea invocată mai sus: „vine iarna/ apoi prin ea vine crăciunul/ după, moșul în cutii/ vine dragostea/ trece ziua ei/ apoi dragostea înapoi în cutii/ vine iepurașul, futu-i iepurașul,/ apoi iepurașul îndărăt în cutii// vine puiul de om/ trece puiul de om/ viața mai repede decât cererea/ și vine, desigur, oferta// cer apă și mi se oferă exact apă/ cer dragoste și mi se oferă numai dragoste/ cer să se oprească/ și mi se oferă// suspin pentru că e seară/ să ceri dragoste și să primești un pumn/ o splendoare// stau prăbușit în Rodna Veche/ prăbușit în iarbă/ și compun o poezie”; „viața e o găină/ cocoțată deasupra pământului/ pe o scară de coteț/ uneori lungă, mereu căcată// însă nu e așa// câte o viață e limpede/ are inteligență emoțională și elice/ navighează cu un corp reușit/ smulge din ceilalți frumusețe după frumusețe// însă nu e așa// câte o viață e în zadar/ un bulevard de mațe/ un coș de rufe plin de organe inconștiente/ plămâni pentru aer, nu pentru fumat/ inimă pentru sânge, nu pentru adorat/ și ficat// însă nu e așa// viața, catifea de șters ochelarii/ zimții gândirii critice/ cilii vibratili ai gândirii corecte,/ pufos trecea// însă nu e așa...”.

  Desigur, fie și în treacăt trebuie menționată și melodicitatea pe care Florin Partene reușește să o imprime versurilor sale, fără a face apel la rimă sau la alte elemente ale prozodiei clasice.

Iar bonusul promis mai sus pentru la final, al cărui timp a sosit pentru această scurtă cronică, se referă la o poezie cu totul și cu totul specială, în care este celebrată poate cea mai pură formă de dragoste, și anume prietenia, și nu oricum, ci într-o manieră care implică inclusiv o doză de religiozitate (dovadă că nici anafura din primul poem nu a fost întâmplător așezată acolo). Iar poezia îi este dedicată poetei Ana Dragu, factorul coagulat din careul Dan Coman, Florin Partene, Marin Mălaicu -  Hondrari și Ana Dragu (după cum reiese și din romanul Apropierea a lui Marin Mălaicu - Hondrari): „atent să nu mă trezesc/ îmi controlez visul/ sunt în liceu// abia învăț să mă rog/ dar îți cer de pe-acum// să ne-o dai, doamne, pe ana/ să-i putem spune anuța/ anuca, ce bine arăți/ te-ai scufundat/ te-ai îngrășat/ ai slăbit/ să nu ne lași// să ne-o dai, doamne, pe ana/ și nu ne-o lua”.