We Will Rock You!!!

Cronica volumului - album  Istoria ilustrată a Rockului 

de Susana Monteagudo și Luis Demano

(Editura Paralela 45, 2023)

 

Cred că nu greșesc când spun că rockul este de departe genul muzical asociat imediat cu ideea de libertate. Orice om care și-a pus vreodată în viață problema libertății cu siguranță a fost și cel puțin o perioadă rocker. Deși, de asemenea cred că o dată intrat microbul rockului în sânge, nu mai iese. De fotbal te mai lepezi, de vicii la fel, dar de rock, niciodată! Și este cum nu se poate mai bine așa!!!

Ca rocker cu state vechi de plată, discret, dar sincer, m-am bucurat teribil când am văzut că cei de la Editura Paralela 45 au publicat această lucrare, pe care inițial mi-o imaginam cumva mai voluminoasă și chiar mă gândeam, când o să am timpul necesar să o parcurg. Dar, spre bucuria mea, a devoratorului de cărți mici, dar totodată mari, Istoria ilustrată a Rockului de Susana Monteagudo și Luis Demano, tradusă din limba spaniolă de Ioana Andreea Tudose, este o lucrare cum nu se poate mai potrivită pentru tarele mele de cititor (și a altora ca mine, că doar nu oi fi singurul de acest gen): este scurtă ca întindere, dar extrem de bine condensată și structurată, astfel încât, după o lectură de una, două ore să poți spune că de-acum rockul îți este cumva mai bine instalat și în minte, nu doar în suflet.

Prima parte a cărții este dedicată istorie propriu-zise a rockului, pe decade, începând cu anii 50, considerați anii nașterii rockului, pe atunci denumit rock and roll, continuând cu anii ‘60, ‘70, ‘80, ‘90 și încheind cu secolul XXI. Sunt punctate aici, atât trupele care au făcut istorie în fiecare decadă, cât și maniera în care rockul s-a schimbat de la o etapă la alta, ajungând astăzi să se vorbească despre un post-rock, care este însă, tot rock, doar că mult diferit față de cel de la origini, ceea ce este și normal. Interesant aici este faptul că în fiecare decadă, la categoria „La fel de importanți”, apar doar menționate, fără nicio altă informație, nume extrem de sonore pe care eu le-aș fi pus ceva mai în lumină, cum ar fi: Pink Floyd (anii ‘60), AC/DC, Black Sabbath sau Deep Purple (anii ‘70), Red Hot Chili Peppers sau Guns N’ Roses (anii ‘80), Green Day sau The Chemical Brothers (anii ‘90), iar din anii 2000 lipsesc multe trupe pe care eu le-am ascultat cu mult drag, cum ar fi: Linkin Park, Limp Bizkit, Nightwish, Evanescence, Within Tempation, Apocalyptica, The Rasmus, HIM, Deftons, Dream Theather, Epica și altele. Dar, am pus aceste lacune pe seama faptului că cei doi autori ai lucrării sunt hispanici și poate pentru ei aceste trupe nu au fost la fel de importante ca celelalte. Firește, se iartă! În fond, cum spuneau și latinii... de gustibus non disputandum.

În a doua parte a lucrării, tandemul Monteagudo - Demano trec în revistă principalele curente sau mai bine spus subramuri ale rockului, melodiile și albumele care au făcut istorie în sine, devenind adevărate imnuri, cum ar fi Highway to Hell a celor de la AC/DC, respectiv albume cult, precum Paranoid, Black Sabbath 1970 sau Nevermind, Nirvana, 1991. Apoi, pentru a despica firul în patru, sunt puși la index, de data aceasta în sensul bun, cei mai buni dintre cei mai buni în funcție de instrumentul la care au activat sau încă activează. Iar eu, dacă ar fi să alcătuiesc o trupă din favoriții mei, aș merge pe următoarea formulă: Freddie Mercury - vocalist, Slash - chitarist, Paul McCartney - basist, Ray Manzarek - clăpar și John Bonham - baterie. Tot aici, în zona „listelor” mai aflăm și despre principalele mode stârnite de rock, despre marile festivaluri care au pus rockul pe harta muzicală a întregii lumi, despre marile case de discuri, despre progresele în tehnologie, despre suporturile audio și despre canalele de comunicare, altfel spus, despre mijloacele prin care rockul s-a propagat și s-a dezvoltat atât calitativ cât și cantitativ de-a lungul anilor.

În cea de-a treia parte a cărții (trebuie să spun că împărțirea aceasta îmi aparține) vedem cum muzica rock a fost și un factor decisiv și decizional în dinamica ideilor care au schimbat de-a lungul timpului fața lumii. Astfel, vedem cum rockul a militat dintotdeauna pentru abolirea tuturor nedreptăților sociale, pentru desființarea sclaviei și a oricăror forme de segregare rasială sau de gen, a fost un liant pentru feminism, pacifism și inclusiv pentru afirmarea drepturilor minorităților sexuale.

Iar finalul lucrării este dedicat, cum altfel decât celor plecați prea devreme atât de pe scenă cât și de pe „scena vieții”, a celor morți prea tineri, care au rupt inimile fanilor. Coincidență sau nu, majoritatea dintre aceștia au murit la vârsta de 27 de ani, ceea ce a dat naștere unui „club” sumbru, Club 27, din care fac parte: Brian Jones, Janis Joplin, Jimi Hendrix, Jim Morrison, Chris Bell, Kurt Cobain sau Amy Winehouse. Bineînțeles, aș fi adăugat aici, la categoria celor plecați prea devreme și pe Chester Bennington, solistul de la Linkin Park, care s-a sinucis în anul 2017, la 41 de ani.

Dar, ca să încheiem totuși într-o notă optimistă voi spune că această carte-album, pentru că este foarte colorată, vine la pachet și cu un poster foarte simpatic în care este cuprinsă într-o manieră foarte bine stilizată și concentrată întreaga istorie a rockului, de la origini până în prezent.

Și voi mai spune doar că am scris această cronică, sper drăguță, ascultând Led Zeppelin - Stairwey to Heaven, Deep Purple - Child in Time și Queen - Bohemian Rhapsody.