Adela și Karl - cea mai stranie poveste de dragoste

 

Cronica romanului Diavolul din Freisetzburg de Roxana Ruscior

(Editura Litera, 2023)

 

Roxana Ruscior (născută în 1982, la București) este absolventă a facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din București. A lucrat în presă, în agenții de PR și de marketing online, iar anii din urmă și i-a dedicat scrisului, devenind prozatoare. Colaborează la revista Ficțiunea OPTm. A debutat în anul 2013 cu romanul Armata Domnului, apărut la editura Tracus Arte. Au urmat romanele Un nou Pământ - S.F., apărut la editura UP în 2021 și Diavolul din Freisetzburg, apărut la editura Litera, în colecția Biblioteca de Proză Contemporană, în 2023. Asupra acestuia din urmă mă voi apleca și eu în cele ce urmează.

Aș începe prin a spune că Diavolul din Freisetzburg este un roman incredibil de complex. Istorie, religie, ezoterism, mitologie, psihologie, anatomie, o dragoste bizară, mult suspans, și o mare doză de fantezie, toate sunt adunate la un loc și țesute într-o pânză narativă fără niciun cusur.

Literatura legată de ororile nazismului din al Doilea Război Mondial se împarte în două categorii: mărturii ale supraviețuitorilor care au trecut prin lagărele de muncă sau de exterminare și opere de ficțiune inspirate din relatări ale supraviețuitorilor. Romanul Roxanei Ruscior face parte din a doua categorie. De altfel, ar fi foarte greu ca în aniul 2023 să mai apară vreo carte cu noi mărturii ale supraviețuitorilor. Cu toate acestea, povestea construită de Roxana Ruscior este una cât se poate de verosimilă, iar acest fapt se datorează în primul rând documentării foarte serioase pe care autoarea a făcut-o înainte de a-și începe lucrarea. La tot pasul sunt inserate note de subsol care atestă această documentare.

Pe scurt, Diavolul din Freisetzsburg este povestea unei foste profesoare de istorie, de origine cehă, având însă și ceva rădăcini românești, pe numele ei, Adela Božena, care ajunge, în urma unui denunț conform căruia ar fi fost implicată în acțiunile unui grup de comuniști, într-unul dintre lagărele de muncă forțată din Germania, și anume la Freisetzburg (numele lagărului este unul inventat, dar descrierea acestuia seamănă izbitor cu cea a lagărului de la Auschwitz). Aici, datorită pregătirii sale de istoric, este selectată de către comandantul șef al lagărului, Werner Glück, să îl ajute la redactarea unei lucrări prin care acesta și-ar fi dorit să explice supremația rasei ariene, bazându-se pe o seamă de mituri germanice și de legende despre Atlantida. În fapt, comandantul era pur și simplu obsedat de o legendă conform căreia, undeva sub castelul Wewelsburg, care se afla chiar în vecinătatea lagărului, s-ar fi aflat o poartă secretă, un fel de portal magic, către lumea din adâncuri, unde s-ar afla o energie supranaturală, numită Vrill, care i-ar fi putut face pe cei aleși, să conducă lumea și la nevoie să elibereze tot răul din adâncuri pentru a-și ating cele mai meschine scopuri.

După ce se achită de sarcina dată de Werner Glück, Adela nu este trimisă înapoi alături ce ceilalți prizonieri, ci este, în mod cu totul misterios, selectată de medicul șef al lagărului, Karl von Arent, pentru a lucra ca infirmieră în spitalul lagărului, urmând să fie avansată asistentă medicală. Karl von Arent este cel supranumit Diavolul din Freisetzburg pentru că despre el circulau o serie de zvonuri conform cărora ar fi comis adevărate orori asupra pacienților săi sau ar fi făcut experimente grotești cu trupurile și mințile acestora. În primă instanță, Adela este foarte speriată de acesta, sau mai bine spus, de renumele său, dar pas cu pas cei doi ajung să se apropie și între ei se stabilește cea mai stranie relație, care ar putea, din multe puncte de vedere, să fie numită una de dragoste, chiar dacă ei nu sunt niciun moment împreună din punct de vedere fizic. Însă legătura puternică dintre ei depășește cu mult barierele unei relații de prietenie sau camaraderie.

Nu voi insista asupra acestui aspect, deși este aspectul esențial al acestui roman. Și aceasta pentru că vreau doar să vă stârnesc mai mult interesul. Pot doar să vă asigur că ceea ce se întâmplă între Adela și Karl nu ați mai întâlnit în niciun alt roman, indiferent de natura acestuia. De asemenea vreau să mai adaug și faptul că finalul cărții este unul de-a dreptul apoteotic, făcând lumină în tot întunericul care persistă pe întreg cuprinsul romanului.

În încheiere aș mai vrea doar să spun că dincolo de dimensiunea sa istorică și chiar dincolo de povestea bizară dintre Adela și Karl, romanul Diavolul din Freisetzburg mai vorbește și despre natura binelui și a răului în lume și mai ales în om, despre puterea omului de a-și accesa în viața sa fie latura luminoasă fie pe cea întunecoasă și nu în ultimul rând despre puterea dătătoare de viață sau de moarte a cuvântului, și cu atât mai mult a numelui, a invocării numelui unei persoane sau al unei entități.

Am spus la începutul acestei cronici că Diavolul din Freisetzburg este un roman deosebit de complex. Dar îndrăznesc acum să spun că este de fapt unul complet.