Pentru a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu

Cronica volumului Practica Filocalică de Pr. Anthony M. Coniaris

(Editura Paralela 45)

 

Părintele Anthony M. Coniaris s-a născut în 1926 în Boston, Massachusetts, unde a urmat cursurile la Boston Latin School. Începând cu anul 1948, a slujit la St. Mary’s Greek Orthodox Church din Minneapolis, Minnesota. Este absolvent al Holy Cross Greek Orthodox Theological Seminary din Brookline, Massachusetts, precum și al Northwestern Theological Seminary din Minneapolis. A urmat studii postuniversitare în domeniile religiei și psihiatriei la University of Minnesota și la St. John’s University din Collegeville, Minnesota. S-a ocupat cu pregătirea studenților ortodocși la University of Minnesota, unde a slujit în Consiliul Consilierilor Religioși. A făcut parte din Comitetul Permanent pentru Traduceri Liturgice al Arhidiocezei. De asemenea, a fost profesor adjunct de omiletică la Holy Cross Seminary. A scris peste 75 de cărți, pamflete și broșuri.

Volumul Practica Filocalică, publicat în 2024 la Editura Paralela 45, în nou înființata colecție, Theosis, în traducerea din limba engleză a lui Mihai Liță, reunește două volume de mici dimensiuni: Ucenicia în duhul Filocaliei și Paza gândurilor la Părinții Filocaliei.

Practica Filocalică nu este neapărat un tratat de teologie ortodoxă, ci este mai degrabă un volum de popularizare a spiritualității filocalice, ceea ce îl face accesibil unui public mai larg. Așadar, el poate fi citit de oricine, cu minima condiție de a avea cel puțin o oarecare afinitate cu spiritualitatea ortodoxă. După cum reiese atât din titlul volumului de față, cât și din titlurile volumelor care îl alcătuiesc, accentul pică pe Filocalie. Dar ce este Filocalia? O antologie de texte duhovniceşti scrise de aproximativ 30 de Părinți ai Bisericii între secolele al IV-lea şi al XV-lea, compilată în Muntele Athos de către Sfântul Macarie și Sfântul Nicodim în 1777 și tipărită în cinci volume. Ulterior au fost adunate și alte scrieri sub titlul de Filocalia, astfel încât, în prezent, în varianta românească, tradusă de Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, Filocalia numără 12 volume. Sfântul Nicodim descrie Filocalia ca pe „o școală mistică a rugăciunii lăuntrice“. Totodată, în lucrarea duhovnicească, Pelerinul rus, Filocalia este descrisă ca fiind „gustului dulce al rugăciunii“, care naște dorința arzătoare de unire cu Dumnezeu.

Așadar, cuvintele cheie ale acestei cărți vor fi „Rugăciunea lăuntrică” sau „Rugăciunea inimii” sau „Rugăciunea lui Iisus” și „Unirea cu Dumnezeu” sau „Îndumnezeirea”. De ce au constituit aceste două lucrări miezul preocupărilor duhovnicești ale monahilor din Sfântul Munte Athos? Pentru că, încă de la crearea sa, omul a primit ca scop al vieții sale, ajungerea la asemănarea cu Dumnezeu, adică la perfecțiunea harică, la unirea cu Dumnezeu, într-un cuvânt la îndumnezeire. La crearea omului, Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul și asemenarea noastră” (Facere 1, 26). Iar Sfinții Părinți, înrourați de Duhul Sfânt, au descris „chipul” ca fiind compus din cele trei facultăți principale: rațiune, voință liberă sau libertate și sentimente, pe care Dumnezeu le sădește în om, iar „asemănarea” ca fiind ținta finală pe care omul trebuie să o atingă, slujindu-se, bineînțeles de darurile „chipului”. Apoi, călugării înbunătățiți, viitorii sfinți ai Bisericii, au ajuns la descoperirea că pentru ca omul să ajungă la unirea cu Dumnezeu are nevoie ca mintea lui să fie mereu unită cu Creatorul său. Și astfel a luat naștere rugăciunea lăuntrică, a inimii sau a lui Iisus, care este foarte scurtă, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul, și care trebuie rostită neîncetat. Dar pentru a ajunge la această stare a rugăciunii neîntrerupte era nevoie de coborârea minții în inimă, de unirea minții cu inima, astfel încât inima să ajungă să se roage singură, continuu, în timp ce mintea și trupul pot fi prezente și la acte activități, desigur, pe cât se poate, tot duhovnicești.

În volumul Practica Filocalică, Pr. Anthony M. Coniaris, compilează o serie de recomandări despre cum să se practice rugăciunea neîntreruptă. Putem spune că avem dinaintea noastră un scurt manual pentru a ajunge la Rugăciunea Inimii. Câteva dintre regulile pe care trebuie să le urmeze toți cei care își doresc să practice această lucrare a rugăciunii neîntrerupte se numără: paza gândurilor, trezvia sau atenția lăuntrică, lupta cu gândurile, lupta cu patimile, liniștea lăuntrică, despătimirea, discernământul, amintirea numelui lui Dumnezeu sau a lui Iisus Hristos, darul lacrimilor. Dintre acestea, personal, consider că cel mai de folos este darul lacrimilor, pentru că acesta aduce cu sine și curățarea de păcate și curățirea inimii și oferă sufletului condițiile optime pentru primirea lui Dumnezeu în inimă. Să ne amintim numai de faptul că, după ce, din frică și lașitate, adică din slăbiciune omenească, Sfântul Apostol Petru, s-a lepădat de Hristos, în Joia Pătimirilor, acesta „ieșind afară, a plâns cu amar”, iar după Înviere, pentru că plânsul acesta a fost sincer, Iisus l-a iertat și la repus în treapta de apostol, adresându-i cuvintele-misiune: „Paște oile mele”.

În încheiere, voi reda câteva fragmente despre rolul și lucrarea Rugăciunii lui Iisus în inima omului, dintre cele pe care Pr. Anthony M. Coniaris le-a selectat în acest volum:

„Rugăciunea lui Iisus adună mintea împrăștiată

Cel mai eficient mod de a da „replica opusă“ gândurilor rele este chemarea numelui atotputernic al Domnului prin Rugăciunea lui Iisus. Numele Mântuitorului, rostit cu mintea în inimă, a fost numit de Olivier Clement „cvasisacramentul prezenței (lui Iisus)“. Rugăciunea lui Iisus aduce cu ea plinătatea prezenței lui Hristos. După cum știm, Rugăciunea lui Iisus poate fi prescurtată de la Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! la Doamne Iisuse sau, pur și simplu, numai la numele mai presus de orice nume: Iisus! Iisus! Iisus! Numele cel atotputernic este o armă teribilă; ea face parte dintre „armele lui Dumnezeu“ împotriva gândurilor rele. Este numită de episcopul Ignatie Briancianinov „o armă mai puternică decât oricare alta din cer sau de pe pământ, un dar de la Dumnezeu“. Ea elimină sâcâiala asurzitoare a gândurilor rele (logismoi), îngăduindu-ne să auzim glasul lui Dumnezeu. Ea restabilește calmul și face ca bucuria să se amplifice în noi. Ea menține mintea concentrată asupra lui Iisus și risipeşte toate gândurile irelevante. Numele lui Iisus, invocat în rugăciune, scrie sfântul Filotei Sinaitul, „adună intelectul împrăștiat“.

„Un agent rutier la datorie

Prin Rugăciunea lui Iisus, Hristos ne controlează mintea și inima. El devine precum un agent rutier aflat la datorie la intersecția unor străzi aglomerate, dirijând mulţimea de mașini și pietoni (logismoi). Când nu există niciun agent rutier la post, avem parte de haos și accidente. Domnește iadul. Nu la fel se petrec lucrurile atunci când Îl chemăm pe Mântuitor să direcționeze traficul gândurilor şi emoţiilor din mintea și inima noastră. Atunci în viața noastră există coordonare, armonie, echilibru, pace și bucurie”.

 

„Fixează-ți mintea asupra lui Iisus

A linişti mintea este o sarcină extrem de dificilă. Este greu să opreşti mintea să gândească, să gândească, să gândească, să fantazeze, să fantazeze, să fantazeze, să producă mereu gânduri (logismoi) într-un flux nesfârșit. Părinții Filocaliei ne-au învățat cum să ne controlăm mintea. Aceasta se realizează prin folosirea unui singur gând pentru a scăpa de toate celelalte gânduri care se înghesuie în minte. Acel gând este Rugăciunea lui Iisus sau doar numele Iisus invocat în rugăciune. Legând mintea de puternicul nume al lui Iisus, devenim capabili să ne închidem mintea la glasul vrăjmaşului și să o deschidem către glasul lui Dumnezeu, ceea ce ține la distanță toate vocile demonice nepoftite. „Cel care a atins liniștea (lăuntrică) a ajuns la esența credinței creștine“, scria Sf. Ioan Scărarul. Scopul Rugăciunii lui Iisus este de a obține această liniște „stând în prezența lui Dumnezeu cu mintea în inimă“.

 

„Leagă mintea de un singur gând

Pentru a opri înghesuiala continuă a gândurilor, scrie Sf. Teofan Zăvorâtul, trebuie să legi mintea de un singur gând sau doar de gândul la Cel Unic“, adică la Domnul Iisus. „Mintea este un loc periculos, spunea cineva. Nu trebuie să intri singur acolo. Ia-L şi pe Dumnezeu cu tine!“. Ia cu tine Rugăciunea lui Iisus!”.