Prima dragoste nu a fost niciodată mai frumoasă

 

Cronica romanului, Libelula de Doina Gecse-Borgovan

(Editura Paralela 45, colecția Prima dragoste, 2024)

 

Doina Gecse-Borgovan (născută în 1974, la Brăila) este absolventă a unei facultăți de filologie (engleză-italiană) și a două programe de master, unul în comunicare, celălalt în sociologie. Este scriitoare și jurnalistă radio. A debutat în 2023 cu volumul de proză scurtă autoficțională, Rătăciri deliberate, apărut la editura Litera, pentru care a fost distinsă cu premiul de debut, Cartea anului, de către Uniuniea Scriitorilor din România, filiala Cluj. În 2024 îi apare și primul roman, Libelula, la editura Paralela 45, în colecția Prima dragoste, coordonată de Diana Iepure. Asupra acestui roman mă voi apleca și eu în cele ce urmează.

Numele colecției demarate și coordonate de Diana Iepure la editura Paralela 45, Prima dragoste, pare să o fi inspirat foarte puternic pe autoarea Doina Gecse - Borgovan, pentru că tema aleasă de aceasta pentru a onora colecția mai sus numită este chiar o primă dragoste, și nu orice fel de primă dragoste, ci una adolescentină, eroii săi având fiecare câte cincisprezece ani, fiind boboci de liceu într-un oraș oarecare, de provincie.  

Tudor și Eva, eroii plăsmuiți de Doina Gesce - Borgovan, și nu mă feresc să repet cuvântul „eroi”, pentru că, după cum se va vedea, cei doi sunt mai mult decât simple personaje sau simpli actanți, provin din lumi complet diferite, au personalități complet diferite, dar totuși un punct comun: trauma. Pe scurt, el este un băiat simplu, provenit dintr-o familie obișnuită, care în urma episodului în care tatăl său a plecat de acasă pentru o altă femeie, pe când el era doar clasa a șaptea, s-a refugiat în mâncare și în pasiunea pentru jocuri video, devenind obez, însingurat și mediocru la toate celelate materii de școală, iar ea este fată foarte deșteaptă și delicată, pasionată de biologie, mai exact de plante și insecte, și în special de libelule, fiica unei familii mixte, formată dintr-o mamă româncă și un tată algerian, care din pricina serviciului tatălui său care lucrează pentru Banca Mondială, primind tot felul de misiuni în diverse țări, este condamnată la nomidism, ceea ce îi provoacă la rândul ei o traumă puternică, legată de faptul că nu reușea să își facă prieteni, să se simtă undeva acasă, altfel spus, să prindă rădăcini undeva.

Cu toate acestea, pare că destinul are un plan bine definit pentru cei doi, și că planetele se aliniază discret, în favoarea lor: mai întâi devin colegi de bancă, apoi parteneri de plimbat câinii prin parc. Iar de aici la o relație de dragoste, lucrurile au decurs cumva firesc și lin, ca de la sine, deși nu întotdeauna ușor, mai ales din cauza stimei de sine foarte scăzute a lui Tudor. Tocmai de aceea a fost nevoie de un punct culminant foarte serios care să îl pună pe Tudor în ipostaza de a se depăși pe sine însuși, de a-și ieși din carapace, de a demonstra că în el exista în stare latentă și curaj și istețime și înțelepciune, calități care să-l apropie mai mult de statutul de bărbat decât de cel de băiat. Este de altfel și momentul în urma căruia Eva se apropie și mai tare de el și îl face să înțeleagă că sentimentele lui pentru ea sunt împărtășite, ceea ce îi injectează în vene doza de curaj necesară primului sărut: „Tudor se ridică și el. Fără să își dea seama ce face, își petrecu brațul pe după mijlocul Evei, o trase ușurel spre el și își lipi buzele de ale ei doar o clipă, o atingere scurtă și ușoară. Ea nu protestă și nu se feri. Totul părea atât de simplu și firesc, așa cum trebuia să fie. Tresăriră amândoi când auziră pași pe coridor. Eva se ridică în picioare ca împinsă de un arc, apoi se așeză pe scaunul ergonomic de la biroul lui Tudor. Apropierea și atingerea pluteau între ei ca o adiere, ca o ploaie generoasă care-i hrănea și îi emoționa pe amândoi”.  

Desigur, am ales să redau acest citat în primul rând pentru ilustrarea primului sărut. Dar el este relevant pentru întreg romanul. Pentru că, din punct de vedere stilistic, Doina Gecse - Borgovan surprinde tocmai prin acest gen de exprimare sinceră, caldă și curată, din care iradiază la tot pasul firescul, duioșia și mai ales inocența, care departe de a-i părăsi pe cei doi adolescenți după primul sărut, se manifestă din plin și mai departe de acest prim pas pe calea dragostei. Iar pașii următori mai degrabă contibuie la sporirea dragostei acesteia sincere și frumoase decât la pierderea inocenței. Pentru că trebuie spus că finalul romanului este unul surprinzător de intens, rămânând chiar unul deschis.

Da, Libelula Doinei Gecse - Borgovan este în primul rând un bildungsroman și surprinde frumos trecerea a doi preadolescenți la adolescență, trasând chiar câteva raze spre viitorul lor de adulți. Cu toate acestea, el nu trebuie privit strict din perspectiva unui roman young adult, ci și ca un roman pentru adulții care au uitat cum arată frumusețea simplității, a inocenței și a iubirii sincere, dezinteresate.