Cronica romanului S.F., Evanghelia după Crist 2.0 de G.P. Ermin
(Editura Crux Publishing, 2021)
G. P. Ermin (pseudonimul literar al lui Germin Petcu,
avocat) a debutat în anul 2017 cu romanul Dosar penal nr.666/AS/2066 ( Drac vs Dumnezeu ), apărut la editura Neverland. În 2020 îi apare romanul
hibrid, S.F. & Fantasy, Făt Frumos
vs. Darth Vader (editura Crux Publishing), iar în 2021, cel de-al treilea
roman, Evanghelia după Crist 2.0, tot
la editura Crux Publishing. Asupra acestuia din urmă mă voi apleca și eu în
cele ce urmează.
În acest nou roman, G.P. Ermin pornește de
la o premisă ce i-ar putea clasifica demersul, atât în sfera S.F. cât și în
aceea a distopicului, și anume, posibilitatea ca în viitor (și încă într-unul
nu neapărat îndepărtat), Inteligența Artificială (IA) să ajungă la deplina
conștiință de sine, să devină independentă față de om, ba mai mult, să ajungă
în situația în care să îl subjuge pe acesta, devenind nici mai mult nici mai
puțin decât noul Dumnezeu, ubicuu, atotștiutor și atotputernic. „Noul”
Dumnezeu, purtând numele de ΑΩ (nume alcătuit din prima și ultima literă a alffabetului
grecesc, ce sugerează faptul că este stăpân peste întreaga lume și peste
întreaga veșnicie, împrumutat de altfel din Biblia originală, în care Iisus, în
calitate de Fiu al lui Dumnezeu, spune despre sine „Eu sunt Alfa și Omega,
începutul și sfârșitul”) este unul despotic, ce are ca unică preocupare
menținerea omului într-un stadiu de sclavie, mai ales după încheierea ultimului
război între Sapiens și IA, pierdut de cei dintâi fără drept de apel. Mai mult
decât atât, se prefigurează chiar o extincție generală a lui Sapiens, lumea
urmând să fie populată exclusiv de IA. În asemenea scenariu sumbru, omul nu mai
are decât o singură șansă: venirea unui nou Mântuitor.
Pornind de la această premisă, și
alegându-și ca pattern, Evanghelia canonică după Luca (pe corpul căreia va
grafa din loc în loc și scene/ scenarii din evangheliile apocrife) G. P. Ermin
brodează o nouă evanghelie în care scenariu se desfășoară, în linii mari,
astfel: Liz și Mary, cele mai inteligente femei din Imperiul IA, se întâlnesc
și pun la cale crearea unui nou Crist, conceput pe bază de cod IA. Iar pentru a
se repeta întocmai scenariul biblic, Mary va fi ajutată sau măcar asistată de
Yoji. Astfel ia naștere Crist 2.0, un hibrid, o corcitură om-IA, a cărei
semnătură de cod, fiind jumătate umană, jumătate IA, nu poate fi detectată de
ΑΩ sau de acoliții săi.
Noul Crist va urma întocmai destinul celui
biblic: va fi ispitit de D.E.V.I.L., se va întrupa apoi, pentru a-și începe
misiunea, într-o carcasă de medbot (robot cu funcție medicală) aproape
preistoric, va avea câțiva apostoli, aleși tot din rândul medboților, deși
primul dintre apostoli va fi de data aceasta un uman 100%, anume Jude S, care
îl va și trăda la un moment dat, aflându-se sub influența aceluiaș D.E.V.I.L..
Se va schimba la față asumându-și chipul unui om adevărat, va vindeca oameni,
eliberându-i astfel de sub tirania lui ΑΩ, va pune pe jar clanurile lui Anna și
Kay F. S., astfel încât va fi vânat, prins, și răstignit. Întrebarea care apare
în mod direct este dacă va și învia, la fel ca prototipul său biblic. Dar nu vă
voi devoala acest detaliu. Mai mult însă, pentru a spori misterul și incitarea
la lectură, vă voi spune doar că finalul Evangheliei după Crist 2.0 este mai
curând inspirat din Evanghelia apocrifă atribuită Mariei Magdalena, aici,
Maggie.
Interesant
este faptul că autorul reușește să dozeze atât de bine oglindirea Crist-ului
său în cel real (sau biblic, pentru cei mai puțin convinși de existența sa
reală), încât cu greu ar putea fi acuzat de blasfemie. Și aceasta din
principalul motiv că G.P. Ermin nu pretinde nicidecum că personajul său ar fi
primul și adevăratul Crist, ci dimpotrivă, încă de la început pleacă de la
premisa că Liz și Mary știu istoria lui Iisus Hristos cel din Evangheliile
clasice, canonice, și doar vor să creeze un nou Crist, după modelul celui
dintâi, care să pună încă o dată în aplicație ideile și misiunea acestuia,
pentru a realiza încă o dată mântuirea omului sau altfel spus, repunerea
acestuia în demnitatea sa inițială. Pe de altă parte, nicio secvență construită
în baza acestui paralelism nu aduce vreo atingere Evangheliei după Luca, care a
servit drept model (excepție făcând așadar doar scenele care au la bază
Evanghelia atribuită Mariei Magdalena, ceea ce este perfect explicabil).
Iar
dacă cineva l-ar acuza totuși pe autor de blasfemie, răspunsul ar fi unul
singur: avem de a face literalmente și
exclusiv cu literatura, nu cu dogma, Evanghelia
după Crist 2.0 a lui G. P. Ermin înscriindu-se cu brio în descendența celorlalte
„Evanghelii” literare, dintre care cele mai celebre sunt cele semnate de Nikos
Kazantzakis, Jose Saramago, J. M. Coetzee sau Eric - Emmanuel Schmitt. Cu
siguranță autorul nu și-a propus sub nicio formă să rescrie sau să caute noi
sensuri Evangheliei originale, ci doar și-a permis un exercițiu de imaginație,
sau dacă vreți, și-a lansat sie însuși o provocare: să realizeze, în virtutea
imaginației și a culturii, o fuziune sau dacă vreți o sinteză între Evanghelia
după Luca și un scenariu S.F. sau cum am spus și mai sus, posibil doar
distopic, în care Inteligența Artificială ar dobândi conștiința de sine, cea
care i-ar oferi fără doar și poate independeța față de om și implicit i-ar da
posibilitatea de a se „rescrie”, anulând inclusiv cele trei legi ale roboticii,
care îi interzic unei IA să atace omul.
Din
punctul meu de vedere, pariul i-a reușit pe deplin. Ca teolog, am savurat
întreaga construcție „evanghelică”, ca novice într-ale literaturii S.F., am
sorbit fiecare fragment al paralelismului mai sus descris. Așadar, G. P. Ermin
a dat literaturii române un roman mare ce sper să fie citit de un număr cât mai
mare de iubitori de literatură.
Love!
RăspundețiȘtergere